Credinţa în îngeri a ucigaşilor de copii

Când citesc câte un titlu şocant despre asasinate absurde, crude şi sângeroase, mai ales ale copiilor, intuiţia mă face să le atribui automat unui psihopat religios, sau cuiva care îşi justifică crima făcând referire la realităţi biblice, legate de rai ori iad etc. Cam la fel s-a întâmplat când am citit o ştire despre o femeie din Rusia care şi-a aruncat copiii (doi băieţei de 4 şi 7 ani) de la al 15-lea etaj. Vecinii spun că ar fi făcut-o ca să se răzbune pe soţul ce o părăsise. Mai mult, ea afirmă că se săturase de copii, şi că n-ar fi avut nicio şansă cu alt bărbat dacă-i avea alături. Dar imediat se consolează, atât pe sine cât şi pe cei din jur, cu un raţionament specific religioşilor, mai mult sau mai puţini fanatici, destul de raţional dacă ne raportăm la credinţa lor. Cică, copiii ei netrebuincioşi, care ţipau ca din gură de şarpe să nu fie aruncaţi peste balcon, ar fi acum îngeri, în rai sau în cer. Vedeţi cât de uşor şi eficient le-a găsit un rost? Şi da, cam aşa spune religia în astfel de cazuri: că ucigaşa va arde în iad, iar copiii vor fi "înger pe cer". Poate altă instituţie să ofere o justificare mai bună unui psihopat? Mai mult, ucigaşa pare să fie chiar altruistă în cazul de faţă pentru că tot la binele copiilor s-a gândit când i-a aruncat de la al 15-lea etaj, asigurându-le aprioric deliciile raiului. Cu condiţia ca ei să nu fi săvârşit păcate strigătoare la cer, evident, primindu-şi pedeapsa încă pe pământ, şi să fie aruncaţi, încă o dată,  acum deja pe "lumea cealaltă",  în iad, de către fiinţele mitice care îşi fac meseria de toate zilele,  şi nu pentru că ar fi psihopaţi, asasini etc., ci pentru că asta face parte din obligaţiilor lor banale de serviciu, din natura lor.