Despre parade sau când lucrurile sunt numite cu alte cuvinte

Când pokii și susținătorii lor fervenți, dar și unii atei ori alți parveniți care repudiază cărțile sfinte, dar au aceeași sensibilitate când se pune problema minoritarilor sexuali, se arată scandalizați că sunt încălcate tradițiile sfinte, milenare, ale poporului sau mai știu eu cui dacă se lasă cu drepturi în acest domeniu, se referă de fapt la ideea că heterosexualii sunt sfinți, iar neheterosexualii nu. Adică tradițiile noastre milenare, concepute special pentru heterosexuali, nu pot fi schimbate. Iar greaţa lor sfântă serveşte drept principiu explicativ universal: "Nu vezi că mi-e greaţă?!". Evident, ca întotdeauna, nu se spun lucrurilor direct pe nume, ci se folosesc sinonime siropoase, metafore, se parafrazează şi alte minunăţii lingvistice. Iar termenul care trebuie să apară cel mai des în discursul despre tradiția sfântă, "heterosexualii", este evitat cu străşnicie. Acum mulţi vor sări să-mi imputeze că nu heterosexualii sunt de vină, că există mulţi heterosexuali gay-friendly care militează pentru drepturile minoritarilor sexuali, chiar într-o măsură mai mare decât înşişi minoritarii. Da, nu neg asta, dar aici problema se pune altfel. Indiferent cum a evoluat conştiinţa unor majoritari ori dacă individul în parte nu poate fi responsabilizat pentru ce s-a întâmplat în decursul unei istorii de câteva mii de ani, totuşi, nu putem nega că societatea actuală, cel puţin republican-moldovenească, este concepută strict şi exclusiv pentru heterosexuali. Şi când se invocă tradiţia sfântă, obiceiurile milenare şi alte chestii nostime, se are în vedere, cu alte cuvinte, drepturile şi confortul heterosexualilor, dominaţia necondiţionată pe care trebuie să o exercite asupra neheterosexualilor. Dar asta e, omul întotdeauna a preferat să "gândească în basme şi să vorbească în poezii". E mai frumos aşa.