Recunosc din start: din punctul meu de vedere, așa-numita blogosferă republican-moldovenească e ridicolă. Există şi câţiva blogheri buni, dar ei nu au sentimentul că ar face parte dintr-o gaşcă, că ar fi participat la crearea unui soi de consiliu naţional autoproclamat al blogherilor care şi-a atribuit dreptul de a vorbi în numele tuturor celor care au un blog.
În schimb, alţii au înţeles că bloghereala nu e doar o metodă de defulare, ci şi o afacere ca oricare alta, care poate aduce venituri, glorie, călătorii turistice etc. etc. etc. La o adică, nu ar fi nimic reprobabil în asta dacă rodul activităţii lor ar fi unul pe măsură, dacă ar produce ceva care să revoluţioneze mentalitatea societăţii, să o europenizeze. Cu părere de rău, bleagherii republican-moldoveni par să fi ales calea cea mai uşoară spre bunurile enumerate mai sus: un limbaj rusificat scârbos (parcă ar fi discipolii lui Stati), pe care îl folosesc ca un slang de şmecheri, şi întâlniri periodice cu politicieni deja consacraţi şi acoperiţi de bani gen Filat, fie cu din ăia promiţători, din acelaşi aluat ca şi ei, cum e Dodon, de exemplu.
Mai nou, blegherii şmecheraşi şi-au dat întâlnire cu Plahotniuc (sau mai degrabă invers, Plaho le-a stabilit o întâlnire), după ce au revenit de la o întrunire a breslei la Poiana Braşov (care ar fi fost organizată de Filat, spun gurile rele). Totuşi, nu înţeleg setea asta a blogherilor de a gravita în jurul unor oameni putred de bogaţi, şi încă politicieni. La o adică, ar fi putut să meargă la o şcoală de mafioţi, în loc să-şi facă bloguri, dacă tot sunt fascinaţi de banul greu, maşini scumpe de şmecheri, fete frumoase şi bărbaţi duri cu portofolii în guvern sau funcţii în Parlament.
Mdeeeaaaa, sunt nevoit să constat cu tristeţe că berea şi mâncarea, oferite gratis de către politicienii generoşi, face ravagii în blogosfera republican-moldovenească. E păcat, totuşi, că tinerii republican-moldoveni se regăsesc în personajele bine poziţionate în politica aborigenă, cu care flirtează periodic pe la chefuri de socializare, deşi, la o adică, ar exista destule personalităţi inteligente şi la noi care ar avea ce să le comunice din experienţa lor de viaţă. Este adevărat că prea sărace ca să le pună bere gratis... :(
Recunosc din start: din punctul meu de vedere, așa-numita blogosferă republican-moldovenească e ridicolă. Există şi câţiva blogheri buni, dar ei nu au sentimentul că ar face parte dintr-o gaşcă, că ar fi participat la crearea unui soi de consiliu naţional autoproclamat al blogherilor care şi-a atribuit dreptul de a vorbi în numele tuturor celor care au un blog.
În schimb, alţii au înţeles că bloghereala nu e doar o metodă de defulare, ci şi o afacere ca oricare alta, care poate aduce venituri, glorie, călătorii turistice etc. etc. etc. La o adică, nu ar fi nimic reprobabil în asta dacă rodul activităţii lor ar fi unul pe măsură, dacă ar produce ceva care să revoluţioneze mentalitatea societăţii, să o europenizeze. Cu părere de rău, bleagherii republican-moldoveni par să fi ales calea cea mai uşoară spre bunurile enumerate mai sus: un limbaj rusificat scârbos (parcă ar fi discipolii lui Stati), pe care îl folosesc ca un slang de şmecheri, şi întâlniri periodice cu politicieni deja consacraţi şi acoperiţi de bani gen Filat, fie cu din ăia promiţători, din acelaşi aluat ca şi ei, cum e Dodon, de exemplu.
Mai nou, blegherii şmecheraşi şi-au dat întâlnire cu Plahotniuc (sau mai degrabă invers, Plaho le-a stabilit o întâlnire), după ce au revenit de la o întrunire a breslei la Poiana Braşov (care ar fi fost organizată de Filat, spun gurile rele). Totuşi, nu înţeleg setea asta a blogherilor de a gravita în jurul unor oameni putred de bogaţi, şi încă politicieni. La o adică, ar fi putut să meargă la o şcoală de mafioţi, în loc să-şi facă bloguri, dacă tot sunt fascinaţi de banul greu, maşini scumpe de şmecheri, fete frumoase şi bărbaţi duri cu portofolii în guvern sau funcţii în Parlament.
Mdeeeaaaa, sunt nevoit să constat cu tristeţe că berea şi mâncarea, oferite gratis de către politicienii generoşi, face ravagii în blogosfera republican-moldovenească. E păcat, totuşi, că tinerii republican-moldoveni se regăsesc în personajele bine poziţionate în politica aborigenă, cu care flirtează periodic pe la chefuri de socializare, deşi, la o adică, ar exista destule personalităţi inteligente şi la noi care ar avea ce să le comunice din experienţa lor de viaţă. Este adevărat că prea sărace ca să le pună bere gratis... :(
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu