Rușii și sateliții lor postsovietici vorbesc despre români în termeni de "curve", de oameni fără principii care s-au aliat cu o parte beligerantă în funcţie de context şi beneficii, fără niciun principiu etc. Adepţii fidelităţii faţă de o parte agresoare sau alta îl au, probabil, drept ideal pe Cavalerul Tristei Figuri, veşnicul fraier care trebuie să divinizeze o domniţă mofturoasă şi inaccesibilă tot timpul, indiferent de rezultatele demersului. Pentru că asta face parte din "meseria" sa.
Dar dacă tot am abordat problema consecvenţei, principialităţii, fidelităţii faţă de un imperiu sau altul, să ne amintim cât de mult au respectat aceste valori cei ce pretind că au dreptul să acuze pe cineva de trădare. În 1939, relaţiile Rusiei (botezată şi URSS) cu Germania erau tare armonioase, pe culmi. Alianţa lor era fără fisuri. Au convenit să-şi împartă Europa la bunul lor plac, semnând pactul de neagresiune Ribbentrop-Molotov. Apoi au trecut imediat la fapte mari. După ce a contribuit, alături de Germania, la dispariţia Poloniei ca stat, Rusia a ocupat ţările baltice, o bună parte din teritoriul Finlandei şi al României.
Idila nazisto-bolşevică a durat până în 1941, când Germania a atacat Rusia. Aici, pentru ruşi începe războiul sfânt. Toată lumea progresistă tre' să fie cu ei, indiferent de crimele pe care le-au săvârşit doar cu un an-doi înainte. Gata, alianţa ei frăţească cu Germania a fost dată uitării, ca şi cum nici n-a existat, şi de acum înainte, Hitler şi
faşâştii ne sunt înfăţişaţi ca nişte persoane posedate, îndrăcite care îşi doresc să nimicească omenirea, iar Rusia e forţa progresistă, luminoasă, care va salva umanitatea. Evident, nici urmă de curvie ori preacurvie nu vedem la ruşii care au defilat cu nemţii zombaţi, în 1939, în cadrul paradei lor comune ce a urmat după ocuparea şi împărţirea frăţească a Poloniei.
Este destul de distractiv să-i auzi pe ruşi şi pe rusificaţi extrăgându-şi argumentele din cărţile de istorie scrise tot de ei. Cică, ţările pe care le-au ocupat erau un soi de puişori golaşi şi neputincioşi, fără apărare, aşa că Rusia a fost nevoite să le ia în paza sa, sub aripile ei protectoare, ca să le apere de nazism :) Respectiv, a suportat pierderi colosale, care ulterior trebuiau compensate material şi simbolic. Deci, după ce au fost violate, victimele au fost obligate să mai spună şi "mulţumesc".
Dar chiar şi dacă au fost nevoite să treacă de la un bloc militar la altul, ţările mici nu pot fi învinuite pentru asta. N-a fost războiul lor, ci a marilor rechini care şi-au disputat teritorii şi sfere de influenţă, nimicind totul în calea lor. Numai fraierii pot să o facă pe Don Quijote în aceste circumstanţe, uitând de propriile interese şi sacrificându-se pentru mofturile de descreieraţi ale marilor puteri care le şi prescrie comportamentul sinucigaş.
Într-un final, nu cred că e greu de stabilit cine a fost cea mai mare curvă în al Doilea Război Mondial. Eu voi urca pe podium două ţări şi vă voi lăsa pe voi să decideţi cui rezervăm treapta a treia, cine primeşte medalia de bronz la proba "trădare".
Trofeul "Marea Curvă" revine, bineînţeles, Rusiei bolşevice, succedată de altă mare prostituată, Germania nazistă, care e urmată la rândul ei de...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu