De ce ministerul Educaţiei nu trimite în şcoli un anumit număr de psihologi, sexologi etc. care să stabilească dacă reacţiile de greaţă resimţite de elevi la vederea unor nuduri, pe care le invocă Valuţă, sunt normale pentru dezvoltarea psiho-sexuală a adolescenţilor. Dacă la vârsta în cauză copiii manifestă astfel de reacţii, s-ar putea ca ele să rămână neschimbate ori chiar să se agraveze la maturitate. Cum îşi imaginează Valuţă că viitorii adulţi îşi vor depăşi senzaţia de greaţă când vor fi puşi în situaţia de a procrea cel puţin, nemaivorbind de satisfacerea unui instinct vital care face suportabilă viaţa prin deliciile care le aduce existenţei umane? Ceea ce este sădit în psihicul copiilor, nu se schimă uşor la maturitate, aşa cum îşi imaginează unii, sau doar cu preţul unor traume profunde.
De fapt, în ce vor să-i transforme slujitorii bisericii pe viitorii adulţi? În nişte fiinţe care să iubească îngeri sau fiinţe umane asemănătoare îngerillor: asexuale, gingaşe, fragile, lispite de apărare etc.? Întâmplător, cei ce simt atracţie sexuală pentru îngeri nu se numesc pedofili?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu