Mă întreb când RM e mai supusă influenţei ruseşti: atunci când Voronin adresează o scrisoare plină de rugăminţi lui Alexei al II-lea, în care îl imploră să se delimiteze de Pasat şi să ia măsuri cu Kantarean, şi toată lumea aşteaptă plină de speranţă că vladîca Rusiei îl va chelfăni pe cel al întregii RM, sau când cuplul Kantarean/Pasat se produce brutal în politica moldavă, în callitate de promotori ai intereselor ruseşti?
Acum Voronin ne apare ca un soi de salvator nesperat al naţiunii, fiind prezentat ca un politician neutru, echilibrat, care ştie să separe laicul de religios. Dar poate că ăsta şi este scenariul de bază! Ca şi în România, acum 10-15 ani, când Vadim Tudor a fost scos la rampă, Ion Iliescu căpătând pe loc alura unui adevărat european pe fondul trogloditului de la România Mare.
Totuşi, n-ar fi fost mai simplu ca activitatea politică a bisericii din RM să fie reglementată local, la Chişinău? De ce adică politicienii s-ar umili în ultimul hal apelând la instituţia unui stat străin pentru a normaliza lucrurile în propria ţară? De ce nu se lucrează asupra legislaţiei în domeniu? Ca Biserica să mai aibă obligaţii şi îndatoriri, nu numai drepturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu