Faceți sex dacă aveți cu cine, nu pierdeți timpul cu spovedanii!

Nu există nimic mai penibil decât istorioarele despre coming out-urile sfâșietoare pe care sunt nevoiți să le performeze unii copii în fața părinților. Eu una vă spun: draji pațani și fete mari, futeți-vă fără voie de la Partid, părinți și alții, dacă aveți deja vârsta de consimțământ. Mai problematic e când nu ai un partener toată viața. Nicio legislație completă și extrem de prietenoasă orientării voastre sexuale nu vă va asigura automat un partener (iar asta e, de fapt, problema principală a celor ce vor să aibă parte de delicii sexuale) și aveți „șansa” să fiți extremi de nefericiți toată viața, așa cum sunt în prezent mulți heterosexuali și heterosexuale (deși ei au asigurate toate drepturile în plan formal), care au, poate, anumite rigori interioare privitoare la actul sexual ori calitatea partenerilor, sau din cauza că le-a fost aplicată o educație prea puritană în familie etc. În schimb, dacă aveți un partener, veți putea face abstracție de opinia lumii despre voi și veți putea fi chiar foarte fericiți. De ce considerați că spovedania referitoare la gusturile voastre sexuale e importantă? Cine v-a spus prostia ori porcăria asta?