Mai demult, mă nedumereau și pe mine homosexualii religioși, care merg la o biserică unde sunt condamnați și considerați impuri, numai buni pentru focul iadului. Acum am început să am alte opinii la temă. Majoritatea celor ce merg la biserică, în pofida faptului că sunt gay, nu se receptează, de fapt, ca niște persoane diferite, inclusiv la nivel transcedental. La o adică, și biserica îi tratează ca pe niște persoane căzute în păcat, sintagma „orientarea sexuală” neexistând în universul lor. Într-un fel, lor poate că le place mai mult să se considere niște oameni ce se pot răscumpăra decât niște inși stigmatizați pe vecie, față de alții, normali pe vecie. La religioși, totul e mult mai flexibil, în sensul că oricine poate cădea în păcat dacă îl neglijează pe Domnul, dar starea de sodomie e una provizorie și poate lua sfârșit în momentul când divinitatea se milostivește.
Sau poate că în cazul homosexualilor mai puțin informați, prinși în chingile tradiției, funcționează alt mecanism - n-am de unde să știu, nu sunt specialist, doar mă dau cu presupusul. Cert e că ei, mergând la biserică, socializează, se simt oameni integri, la fel ca toată lumea, nediferiți etc. Și, tre să recunoaștem, e o ipostază mult mai decentă, decât dacă ar fi fixați în poziția de minoritate tolerată, de care se delimitează discret oamenii buni, blânzi, cu spiritul larg, în spiritul noilor vremuri, a căror lozincă este acceptarea condescendentă.
Poate fi cum spui tu sau mai simplu gay-i religiosi sunt doar prosti. Pardon, la fel de prosti ca majoritatea. Rahat, tocmai ti-am dat dreptate! :))
RăspundețiȘtergere