Monumentele și demagogia concrescută în ele

Iar eu credeam că monumentul ăsta, necesar, e pentru cineva, nu împotriva cuiva. Din păcate, cam așa gândesc majoritatea adepților lui Chirtoacă, care nu putea el să scape ocazia, ca un politician ce este, să se lustruiască pe seama memoriei deportaților. Sorbonel susținea, în culmea euforiei sale demagogico-electorale, că acesta ar fi cel mai important proiect al vieții lui și că de acum încolo poate să nu mai ocupe nicio funcție publică. Sincer să fiu, nu-mi displace deloc ideea asta. Dimpotrivă, cred că e unica idee rezonabilă a acestui primar dezastruos. Din păcate, să nu uităm că e politician și că perlele care-i ies pe gură au o funcție strict electorală. Și ca să revin la monument, cred că obiectivul în cauză, dedicat victimelor stalinismului, a fost ridicat nu atât pentru persoanele ce au fost deportate și nu împotriva cuiva care locuiește acum alături de noi, cât mai degrabă pentru noi, ca să nu uităm de crimele săvârșite împotriva lor. Presupun că torționarii acelor vremuri ar avea și ei nevoie de un monument pe măsura faptelor.