Wiliam Brânză și pericolul ateu

Un deputat de la București, Wiliam Brânză (nu știu de ce, dar când îl rostesc numele, mă apucă râsul; în plus, îmi amintește și de un personaj al lui Caragiale) a declarat în cadrul unei emisiuni televizate că ateii sunt oameni periculoși. Bineînțeles că într-o țară bigotă, afirmația îi lasă pe puțini perplecși. E la fel ca ca și în cazul homofobiei. Oricine poate declara tot ce-i trece prin cap la adresa minorităților sexuale, inclusiv poate incita deschis la discriminare (cum a făcut-o Vitalie Marian la o emisiune radiofonică în direct) și nimeni nu se va autosesiza pentru că toată lumea, inclusiv organele de resort, consideră sincer că acești cetățeni nu sunt întrutotul oameni, că pot fi tratați ca animalele sau ca cetățeni de mâna a doua.

Să ne imaginăm acum că același discurs ar fi fost rostit de un demnitar cu referire la unele minorități naționale, la evrei sau la cetățenii de culoare. Ar fi izbucnit un scandal imens. Nu același lucru se întâmplă și în cazul ateilor. Să fie atât de grav când cineva nu acceptă să creadă în basmele generatoare de profituri uriașe pentru anumite caste profesionale sau de voturi necesare accederii la putere? Se pare că da. Sunt periculoși pentru că nu pot fi manipulați ușor, ca și turma de credincioși (turmă, pentru că credincioșii sunt numiți oi de către poki, care se consideră păstori).

Wiliam Brânză se mai laudă că la investirea lui în funcție a jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituție. Eu mă mir că instanțele de judecată n-au început încă să judece cetățenii bănuiți de crime în strictă conformitate cu prevederile Bibliei. Ar fi destul de nostim să asistăm din când în când la câte vreo lapidare, decapitare, spânzurare, sfârtecare în patru, la câte o tragere pe roată, în țeapă și la alte execuții ce ar restabili dreptatea și adevărul, cum stipulează cartea pe care demnitarii jură înainte de a-și începe cariera de hoți și corupți, de delapidatori din avutul public, de paraziți ce storc vlaga din popor.