Elevii merg la școală să învețe ori să culeagă ceapă?

În școlile din RM a rămas vie o practică sovietică în materie de exploatare gratuită a elevilor sau, în cel mai fericit caz, de folosire a lor pe post de forță de muncă ieftină. Dacă e toamnă, elevii ies în câmp, pe plantațiile de vie, în livezi ca să culeagă roada. În acest caz, li se plătește și lor ceva pentru munca depusă. Îmi amintesc și acum cu neplăcere de toamnele friguroase, de bruma așezată pe struguri sau pe știuleții de porumb pe care trebuia să-i curățim de pănușă și mătase. Îmi amintesc și de zilele cu ploaie, de noroiul care îmi ajungea până la genunchi când mergeam să muncesc pe plantațiile sovhozului natal în calitate de elev. Și de istorioarele triste din manualele sovietice de propagandă despre copiii americani exploatați, de micuța Nancy discriminată pentru că era de culoare (a fost obligată să cumpere niște pantofi care îi erau mici doar pentru că vânzătorul îngrețoșat de pielea ei a refuzat să primească încălțămintea înapoi după ce Nancy a probat-o).

Dar nici în restul anotimpurilor nu eram cruțați. Înainte de vacanța de vară, profii ne cereau să culegem tot felul de flori medicinale, pe care le aduceam în septembrie, când reveneam la școală. Ne mai cățăram și prin copacii de salcâmi pentru semințe (eram obligați să umplem câteva cutii de chibrituri cu semințe de salcâm). Ne mai zgâriam și prin tufele de măcieș, ca să strângem câteva kilograme de fructe pentru farmacii etc. Nu mai vorbesc de campaniile de colectare a fierului și hârtiei uzate. Arătam ca niște boschetari acoperiți cu rugină și praf după o zi de „voluntariat”. Pentru aceste activități, nimeni nu ne plătea niciun ban, deși eram obligați să achităm cotizații de membri ai organizației de komsomol (tineri comuniști) ori să ne cumpărăm cravate pionierești, insigne de octombrel. La fel, mai aveam nevoie de bani pentru alte activități de tânăr precursor comunist, achitați necondiționat de părinți.

Se pare că până în prezent nu s-a schimbat practic nimic în starea de lucruri, mai ales în mediul rural. Copiii sunt exploatați pe vechi, cu aerul că e vorba de niște tradții frumoase care trebuiesc perpetuate în timp. Totuși, dacă elevii fac declarații pe marginea subiectului, sunt persecutați de profesori. Cel mai recent caz s-a întâmplat la liceul din Pepeni, Sângerei (și nici pe departe nu e singular). Câțiva elevi au descris modul în care sunt obligați să muncească neremunerat pentru un SRL, fost kolhoz, iar banii obținuți sunt folosiți de administrația școlii pentru tot soiul de reparații (nu ar fi asta obligația ministerului de profil, care tre să aloce finanțele necesare?). Cei ce absentează o zi sau două sunt penalizați foarte original - spală podelele în sala de clasa timp de două săptămâni!

Totuși, elevii au fost nevoiți să ceară reporterului să retragă filmul de pe Curaj.TV, ca să scape de neplăceri, de persecuțiile la care îi supun profesorii la școală. La fel, multe filme în care se pune problema relației profesor-elev, a tratamenului elevilor în școli au fost retrase din concurs, de la Festivalul ”Amatorul” la cererea elevilor înspăimântați de consecințe, după ce filmele cu pricina au fost plasate pe Curaj.TV și vizionate de colectivele pedagogice direct vizate, care s-au autosesizat și au început să facă presiuni asupra elevilor rebeli. Mă întreb, de ce profesorii, administrația școlilor reacționează atât de virulent la dezvăluirile elevilor? Dacă e legal ce fac ei, ar trebui să se mândrească. Sau intuiția le șoptește, totuși, că ce fac ei nu este nici legal, nici moral?

E puțin probabil să reușească vreo reformă în RM, dacă încă din școală elevii vor fi dresați să asculte necondiționat de instanța supremă - Profesorul, chiar și atunci când acesta le încalcă flagrant drepturile. Cu alte cuvinte, să devină supuși, nu cetățeni.