Presa şi organul de anchetă în plin proces de stigmatizare

Informându-și cititorii referitor la crima sinistră de acum câteva zile, Jurnal.md ne anunţă că anchetatorii i-ar fi identificat pe criminali, specificând, printre altele, că ei sunt de etnie romă. Înţelege cineva ce rol are amănuntul ăsta în contextul de faţă? Aflând că asasinii (deocamdată presupuşi doar, deci suspecţi) sunt de etnie romă, ne-a devenit mai clar mobilul crimei? Motivul a fost, de altfel, făcut public încă din start, anchetatorii informându-ne că ar fi vorba de un jaf. Totuşi, când citesc despre omorurile comise de rmoldoveni, ruşi, ucraineni, evrei sau găgăuzi n-am remarcat niciodată să se specifice originea etnică a ucigaşului. Nu cumva detaliile de acest gen le uşurează mult munca anchetatorilor, publicul exclamând imediat, convins: "Romi? Ah da, era şi de aşteptat...". Nu înţeleg de ce crima pe care au comis-o individual nişte indivizi este relaţionată cu o întreagă etnie. De ce e necesar transferul ăsta de imagine? Sau poate că anchetatorii şi ziariştii rmoldavi cred în vina colectivă?

Logică "a la Pasat"

"...cineva din delegaţia georgiană m-a întrebat: dar de ce noi, de ce eu nu cer despăgubiri de la Rusia pentru fărădelegile care au fost făcute. Şi i-am spus că eu nu doresc să tensionez situaţia dintre Georgia şi Moldova..." (Valeriu Pasat) Valeriu Pasat, ca un angajat cu stagiu al serviciilor secrete, face valuri în lighean, ca să provoace un tsunami. El ne explică, prin intermediul unui sofism, că basarabenii deportaţi nu ar putea cere compensaţii băneşti pentru suferinţele lor pentru că RM ar risca să strice relaţiile cu, practic, toate fostele colonii ruso-sovietice. De ce? Foarte simplu! Pentru că foarte mulţi demnitari care au semnat acte ce legitimau deportarea basarabenilor în Siberia, Kazahstan sau alte regiuni meridionale erau de diferite etnii, în special georgieni. Ce-am înţeles eu din aiureala lui Pasat. În primul rând, că anumite persoane fizice au obţinut dreptul de succesiune al URSS. Rusia a rămas cu buzele umflate, respectiv, nu trebuie să avem nicio pretenţie de la ea. Ar trebui poate să verificăm dacă nu există demnitari basarabeni printre cei ce au obţinut drept de succesiune, deşi nu văd ce-ar avea Rmolodva din asta, pentru că, aşa cum spuneam, doar persoanele fizice au avut de câştigat din afacere, lăsând pe dinafară ţările lor natale. Deci, nu văd de ce Georgia ar avea pretenţii la Rmoldova, atâta timp cât Stalin, Beria şi alţii nu şi-au delegat niciun drept de succesiune Tbilisi-ului. Asta e, dragi victime ale represiunii staliniste. Dacă e să judecăm după afirmaţiile logice ale lui Pasat, ar trebuis să căutaţi nişte rude mai îndepărtate de-ale călăilor stalinişti, şi să le cereţi lor despăgubiri, pentru că precis le-a revenit şi lor ceva din dreptul de succesiune al imperiului sovietic.

Eroii lui Caragiale sunt veşnic vii

M-a abordat cineva pe FB, rugându-mă să-i şterg un comentariu făcut pe Curaj pentru că are numai neplăceri din cauza lui: "Buna ziua, am facut un comentariu pe site-ul curaj.net si v-as ruga sa il stergeti sau cel putin sa modificati numele. Nu vreau sa imi apara numele acolo. Prezenta numelui meu acolo imi face mai mult rau decat bine". La început, am crezut că e vorba de un comentariu făcut recent, dar când m-am uitat peste ultimele comentarii, n-am zărit nimic semnat de el. Apoi m-am gândit să-l găsesc după nume. În cele din urmă, am găsit un singur comentariu în arhiva Curajului, al celui terorizat zi şi noapte de opinia pe care a expus-o aici. Când l-am citit şi m-am uitat la data postării, am pufnit în râs. Tre' să recunosc că şi acum râd. Iată ce a scris victima liberei exprimări, la 28 august 2006, şi de atunci, probabil, nu a mai putut dormi liniştit: "Basarabia va devenii din nou pamant romanesc. ” Mai bine mai tarziu decat niciodata, dar mai bine mai devreme decat mai tarziu.” Acum e semnat doar Anonim, pentru că i-am satisfăcut cererea. Rămâne de văzut când va deveni Basarabia din nou pământ românesc cu asemenea adepţi fideli şi viteji :)

Credinţa în îngeri a ucigaşilor de copii

Când citesc câte un titlu şocant despre asasinate absurde, crude şi sângeroase, mai ales ale copiilor, intuiţia mă face să le atribui automat unui psihopat religios, sau cuiva care îşi justifică crima făcând referire la realităţi biblice, legate de rai ori iad etc. Cam la fel s-a întâmplat când am citit o ştire despre o femeie din Rusia care şi-a aruncat copiii (doi băieţei de 4 şi 7 ani) de la al 15-lea etaj. Vecinii spun că ar fi făcut-o ca să se răzbune pe soţul ce o părăsise. Mai mult, ea afirmă că se săturase de copii, şi că n-ar fi avut nicio şansă cu alt bărbat dacă-i avea alături. Dar imediat se consolează, atât pe sine cât şi pe cei din jur, cu un raţionament specific religioşilor, mai mult sau mai puţini fanatici, destul de raţional dacă ne raportăm la credinţa lor. Cică, copiii ei netrebuincioşi, care ţipau ca din gură de şarpe să nu fie aruncaţi peste balcon, ar fi acum îngeri, în rai sau în cer. Vedeţi cât de uşor şi eficient le-a găsit un rost? Şi da, cam aşa spune religia în astfel de cazuri: că ucigaşa va arde în iad, iar copiii vor fi "înger pe cer". Poate altă instituţie să ofere o justificare mai bună unui psihopat? Mai mult, ucigaşa pare să fie chiar altruistă în cazul de faţă pentru că tot la binele copiilor s-a gândit când i-a aruncat de la al 15-lea etaj, asigurându-le aprioric deliciile raiului. Cu condiţia ca ei să nu fi săvârşit păcate strigătoare la cer, evident, primindu-şi pedeapsa încă pe pământ, şi să fie aruncaţi, încă o dată,  acum deja pe "lumea cealaltă",  în iad, de către fiinţele mitice care îşi fac meseria de toate zilele,  şi nu pentru că ar fi psihopaţi, asasini etc., ci pentru că asta face parte din obligaţiilor lor banale de serviciu, din natura lor.

E uşor să fii principial şi onest când nu eşti flămând

Guvernarea rmoldavă are intenţii grandioase de reformare a justiţiei şi de eradicare a corupţiei, cum altfel decât majorând de 5-10 ori salariile funcţionarilor din organele de forţă, de control şi inspecţie. Adică statul îi va feri, se presupune, de tentaţia mituirii pe judecători, procurori etc., dându-le mână liberă să-i aresteze şi neutralizeze pe medicii, profesorii corupţi, şi încă pe mulţi alţii, care rămân cu salariile îngheţate (ori majorate cu maxim 10 la sută), mult sub nivelul de subzistenţă, mulţi dintre care iau mită ca să aibă un trai decent, dacă nu luxos. Evident, salariul mic nu e un motiv pentru a cere mită, pentru că este un act penalizat conform legislaţiei. Dar nu înţeleg de ce unii pot fi menajaţi şi feriţi de tentaţia seducătoare a şpăgilor, în timp ce alţii sunt lăsaţi să se lupte cum pot cu salariile ce condamnă la mizerie şi sărăcie lucie. De ce nu sunt puşi toţi în condiţii aproximativ egale, ca activitatea criminală să nu le facă ademenitor cu ochiul? Draji guvernanţi, dacă vă imaginaţi că veţi stârpi corupţia majorând doar salariile unora şi lăsându-i pe alţii să moară de foame, atunci sunteţi fie nişte inconştienşţi, fie nişte proşti ordinari. Dimensiunea apocaliptică a corupţiei la noi este cel mai degrabă urmarea salariilor mizerabile, care nu sunt suficiente pentru supravieţuire. Majoraţi la toţi bugetarii salariile, ca să satisfacă necesităţile minime de trai, ori nu vă jucaţi de-a reformele. Cum credeţi, ce fraier ar accepta să lucreze totată viaţa pe brânci pentru un salariu de 1-2 mii de lei, înfometat şi peticit?

Niciun pic de recunoştinţă!

După ce i s-a răspuns la întrebări cam două săptămâni, cu răbdare şi înţelegere, în pofida unor atacuri la persoană urâte, Maia Laguta s-a retras ca o leoaică tânără pe peretele ei de pe Facebook, unde nu numai că nu şi-a recunoscut înfrângerea, dar s-a mai lăudat că le-a luat piuitul oponenţilor, cu o întrebare absolut genială şi atât de sofisticată, încât nici măcar Turing n-ar fi descifrat-o (ceva în genul: "Cum vor reuşi homosexualii să demonstreze în instanţă că sunt cu adevărat gay, în cazul unui conflict?"). Dar, să-i dăm crezare, ea a auzit în premieră despre teoria homofobiei homosexualilor refulaţi. Era chiar nostim şi înduioşător să o auzi cum se arată nedumerită de ideea că un homosexual ar putea fi homofob. Discuţia cu ea mi-a amintit, nu ştiu de ce, de lumea stranie, dar şi fascinantă totodată, din "Alice în Ţara Minunilor". Nici nu mi-am făcut mari iluzii. Să sperăm că informaţia abundentă pe care a primit-o Maia într-un răstimp atât de scurt, va da roade pe termen lung. Pentru că, evident, nu puteam spera să-i pice fisa din prima. La o adică, are şi o vârstă, o experienţă total diferită de a noilor generaţii. Respectiv, şi sensibilitatea e alta, la fel ca şi orizontul de aşteptări ori ce-o mai fi fiind acolo la mijloc.

Maia Laguta şi orientarea sexuală

Я ведь себя не выпячиваю со своей сексориентацией... А она, быть может, у меня комплексная... Кому - какое дело до этого до тех пор, пока я себя не буду навязывать и выпячивать? (Maia Laguta) Hmmmm, 'nteresant, ce crede lumea despre orientarea sexuală a Maiei Laguta atunci când ea nu şi-o afişează? Pentru că, oricum, lumea e sigură că şi Maia Laguta are o orientare sexuală, indiferent dacă şi-o face publică ori nu. Poate îşi imaginează că Maia Laguta are predilecţii pentru extratereştri ori pentru ultima generaţie de roboţi japonezi ce seamănă aproape perfect cu oamenii? Poate este îndrăgostită de copaci pentru că, la fel ca şi indienii, sau cel puţin ca indienii din romanul lui Eliade, "Maitreyi", crede că toate lucrurile sunt înzestrate cu suflet? Poate... Puţin probabil, totuşi. Atâta timp cât Maia Lagută e secretoasă şi nu va scoate niciun cuvânt despre orientarea ei sexuală, lumea va crede că este ...HETEROSEXUALĂ! Vedeţi ce simplu este? Îţi ascunzi orientarea sexuală, şi lumea te ia automat drept heterosexual! Un mecanism absolut genial, pus în serviciul heterosexualităţii. Tre' să fii mare fraier să scapi ocazia, în condiţiile date, să nu le reproşezi neheterosexualilor că-şi afişează orientarea sexuală, în timp ce heterosexualii stau discreţi în colţul lor şi nu agresează pe nimeni cu fantasmele lor erotice sau doar de dragoste platonică... - Deci, să înţelegem că heterosexualii îşi afişează orientarea sexuală chiar şi atunci când nu şi-o scot în evidenţă VERBAL, explicit, în public? - Exact! Mai mult, şi neheterosexualii se proclamă drept heterosexuali atunci când păstrează tăcerea asupra orientării lor sexuale. Ăsta e mecanismul, şi nu putem schimba nimic...

Chirtoacă ne propune cioara din gard în locul vrăbiuţei din mână

"Oamenii sunt gata să cedeze la capitolul securitate pentru a circula cu 3 lei. Dacă oamenii mă susţin, ridicăm taxa la 5 lei, şi nu va mai circula nimeni in picioare" (TV7) În loc să eficientizeze activitatea organelor de control, care să-i penalizeze atât de drastic pe transportatori în câteva cazuri de dosire a veniturilor, încât să nu mai îndrăznească niciodată să repete isprava, Chirtoacă propune să ne jucăm cu păpuşile ori maşinuţele în nisip. Cică, hai să majorăm preţul la bilete, şi aşa vom avea dreptul moral să le cerem socoteală şoferilor. Adică, până acum nu a existat un cadru legal care să permită penalizarea celor de la volan când încălcau regulamentul circulaţiei rutiere? Să înţelegem că se apropia un poliţist rutier de un şofer care a comis o încălcare şi era pe loc dezarmat de replica lui genială: "Da shi, aţ uitat ce salariu primesc? Aţi uitat cât costă biletul? Numai 3 lei!". Şi poliţistul rutier, salutându-l respectuos şi făcând stânga împrejur, pleca în grabă recunoscând jenat: "Da, da, aşa e". Kirtoacă dă dovadă de infantilism în cazul ăsta, dacă figura n-o fi trecând drept şmechereală la el. În loc să-i taxeze ca la carte pe transportatori, el scânceşte că are organe fiscale ineficiente şi ne propune tot felul de chestii dubioase, al căror efect nu poate fi garantat de nimic. Ne promite cioara din gard în locul vrabiei din mână. Este aberant modul în care cere el de la pasageri să accepte majorarea preţului la călătoriile cu maxi-taxi, proiectând nişte legături cauzale care doar în capul lui poate că au sens şi logică. Şi ce are călătoria aşezat ori în picioare, în condiţiile în care ea nu durează mai mult de 15-30 de minute? Mai ales să plătim dublu pentru moftul ăsta! Monsiu Chirtoacă, noi poate vrem şi maxi-taxi care să ne transporte doar în picioare, în care să nu existe scaune, dar preţul unui bilet să fie de două ori mai mic. La fel, ce legătură cauzală există între pasagerii care stau în picioare în maxi-taxi, şi calitatea şofatului? Să înţelegem că şoferul nu reuşeşte în aceste condiţii infernale să vorbească la telefon şi să fumeze o ţigară concomitent, în timp ce dă restul pasagerilor şi roteşte volanul? Răspunsul exact la întrebările de mai sus cred că îl are doar primarul Chirtoacă şi cei de la Monty Python...

Fâsuri şi pârţuri ortodoxe, relatate pe un ton sobru

O asociaţie obscură de tineri ortodocşi a scos pe gură câteva fraze, anunţându-ne că Filat şi deputaţii care au votat Legea antidiscriminare trebuie excomunicaţi, şi presa le-a preluat pârţul de parcă declaraţia ar fi fost făcută de Papa de la Roma. Pe cine interesează, la o adică, în afară de câţiva ortodocşi militanţi, doleanţele unor iluştri necunoscuţi, care vor să-l schimbe pe Kantarean din funcţie, şi altele. Ca şi cum bucătăria internă a mitropoliei ruse din RM ar trebui să figureze zilnic pe primele pagini, la ştiri şi dezbateri televizate. Şi ne relatează despre fantasmagoriile ce populează creierii sacerdoţilor atât de serios, încât uneori am impresia că dacă ei nu sunt săriţi de pe fix, atunci cu siguranţă eu sunt ţăcănit. Anume aşa se creează mitul că instituţia ecleziastică privilegiată de guvern ar reprezenta forţa cea mai influentă din ţară, capabilă oricând să destituie pe cine doreşte, la o singură ridicare de sceptru a patriarhului de la Moscova. În realitate, totul e fâs şi pârţ. Cu părere de rău, gazetarii aborigeni manifestă tot mai mult bigotism în activitatea lor. Evident, într-un final s-ar putea să ne întrebăm de ce indivizii cu bărbi şi rochii negre decid totul în stat, să concluzionăm că nimic nu se decide fără aprobarea lor, dar s-ar putea să fie deja târziu pentru regrete şi posibilitatea de a remedia starea de lucruri. Citind presa rmoldovenească şi ascultându-i pe politicienii demnitari, am impresia că am urcat în maşina timpului şi am fost transportat în altă epocă, ca cea pusă în scenă inspirat de Monty Python, celebra trupă britanică care parcă s-a specializat pe realităţile republican-moldovene.

Lupta în jurul Legii antidiscriminare sau Pasat II

Conform ultimului sondaj de opinie, nu s-a schimbat absolut nimic în preferințele electoratului rmoldovean. Totuşi, după isteria ridicată de mass-media şi mitropolia rusă din RM, partidele de stânga, care au pornit o campanie isterică împotriva Legii antidiscriminare, ameninâţând să răstoarne puterea, să organizeze lovituri de stat, se crease impresia că partidele socialiste şi cel comunist vor acumula peste 80 la sută din mandate, cel puţin în sondaje, iar dreapta va fi reprezentată doar de Partidul Liberal, care se poziţionase la fel ca şi rivalele lui de stânga. Restul urmau pur şi simplu să zboare din Parlament. Din rezultatele sondajului am dedus că biserica nu are o influenţă reală asupra populaţiei, ponderea ei fiind umflată monstruos, artificial, de către mass-media. La fel, nici legile care acordă drepturi minorităţilor sexuale nu preocupă prea mult populaţia, interesată, cum e şi firesc, de nivelul de trai, de probleme sociale şi de alt ordin, sexualitatea obsedându-le pe un cârd de enoriaşe, conduse în luptă de popii lor pentru care au un ataşament deosebit. La fel, majoritatea absolută a populaţiei nu citeşte ziare şi nu are acces la televiziunea prin cablu. Ceea ce nu e deloc rău, dacă ţinem cont de profesionalismul presei rmoldave.

"Moldovenii din Italia" sau "ortodocșii din Italia"?

Pe Internet, în mass-media circulă intens un apel întitulat incorect "Apel către guvernanții Republicii Moldova, moldovenii din Italia au nevoie de voi". Ce e incorect în această adresare? În primul rând, invocarea originii etnice induce în eroare pentru că, în cazul de față, nu e vorba la mijloc de ceva ce ar viza etnia sinistraților, problema fiind de ordin confesional. Deci, un popă și niște enoriași vor ca guvernul moldovean să le repare ori construiască o biserică, din bugetul sărăcăcios al RM, dar o dau cotită când formulează apelul, deoarece nu invocă confesiunea, ci etnia. Să le fie rușine de confesiunea lor? Eu cred că da. Simt ei că dacă își vor formula demersul folosind termenii adevărați, vor trezi neîncredere sau chiar scandal. Imaginați-vă cum ar suna "Apel către guvernanții Republicii Moldova, ortodocșii moldoveni din Italia au nevoie de voi". Pentru că, la o adică, dacă ar fi decenți și modești, ar găsi o căsuță părăsită ori s-ar aduna în gazdă la cineva și și-ar performa ritualurile. Dar cum opereta ortodoxa are nevoie de spațiu, unde popa să-și fluture cadelnița, să deschidă și să închidă uși nenumărate, să fie îmbrăcat și dezbrăcat de halatele fastuoase și multicolore de către unul sau câțiva paji... Popa care se adresează după ajutor ne informează că a început să se roage pentru încetarea cutremurului. Nu era mai simplu și eficient dacă se ruga până la începerea lui? Și de ce divinitatea lor a permis asta? Dacă a provocat cutremurul și le-a distrus biserica, acum tot el să le-o facă la loc. Chiar, de ce ortodocșii din Italia se roagă la Filat, nu la 'mnezău, să le repare ori construiască biserica? Unde e logica? Cine e omnipotent aici: Filat sau Tatăl Ceresc?

Cele mai războinice ţări de pe Terra: Soroca şi Mozambic

Avem, la un capăt de ţară, o localitate pitorească, cu cetate medievală, cu un râu care curge prin apropiere şi încă multe şi de toate. Dar cartea de vizită a Sorocii este stema la care consilierii raionali nu vor să renunţe nici în ruptul capului, în pofida a tot felul de demersuri venite din partea unor activişti civici, oripilaţi de capul de om (de etnie tătară, se zvoneşte), înfipt într-o suliţă. La ultima şedinţă, doar un singur consiler sorocean a votat pentru schimbarea stemei. Surprinzător, dar în fruntea admistraţiei locale de la Soroca e un membru PCRM. Presupun că şi majoritatea consilierilor sunt tot comunişti. Din câte ştiam, comuniştii tare se mai pronunţă pentru pacea între popoare, adulează minorităţile etnice bla bla bla. Deşi, la cum s-au schimbat timpurile, la cât de habotnici au devenit ciracii lui Voronin... Şi dacă mai punem la socoteală că tătarii pot fi număraţi pe degete în RM, înţelegem că comuniştii o dau cotită şi le convine mai mult să pedaleze mitul lui Ştefan cel Mare şi Extrem de Sfânt, cu steagul lui bicolor, care zdrobea turci şi tătari, şi le cocoţa în suliţe craniile. De fapt, altceva mă preocupă acum pe mine decât simbolurile sinistre şi groteşti ale Sorocii. Mă întrebam mai mult de ce oare acest târg nu încheie un acord de înfrăţire cu Mozambic, care are, pe post de stemă, un drapel şi mai de jmegheri, cu un Kalaşnikov încrucişat războinic cu o sapă.

Din două una: ori Dodon a fost mituit, ori Tkaciuk e e drogat!

În curând, vom afla dacă Dodon a fost Evident, doar dacă intenţia lui Igari de a se lăsa testat cu detectorul de minciuni va fi una reală, nu doar declarată, şi dacă va fi convins să participe la procedură şi liderul din umbră al comuniştilor. Ar fi nostim dacă, în urma testelor, am afla o mulţime de alte lucruri dosite în mintea celor doi comunişti. Presupun că vor fi ischitiţi în preajma detectorului de minciuni referitor la mai multe nedumeriri şi curiozităţi care îi macină pe alegătorii lor şi opinia publică în general, nu doar la acuzaţiile ce ţin de seiful plin de valută şi sacul cu heroină.

SERIOS. Citirea informaţiilor de pe Publika lecuieşte de cancer!

Dacă citeşti ce spune Publika, ai toate şansele să-ţi crească păr subsuoară, în cazul în care ai chelit acolo. Cel puţin aşa afirmă savanţii. Cu condiţia ca vitamina prezentă în cerneala pe care o utilizează redactorii acestei publicaţii să poată fi identificată şi sintetizată. Se pare că problema e mai complicată, totuşi, din cauza dimensiunilor reduse ale vitaminei din cerneala Publikăi. Dar beneficiile lecturării Publikăi nu se rezumă doar la atât, pentru că în cerneala lor se mai conţin şi anticorpi care pot trata toate formele de cancer, SIDA, hepatitele, tuberculoza, impotenţa, farmecele, descântecele, tot tot tot. Cu excepţia prostiei, pe care nici mama Omida nu o putea lecui la timpul ei.

Dacă e fotbal, nu politică, de ce lumea agită drapele naţionale?

"Nu încurca lucrurile, aici e fotbal, nu politică!"

A început Campionatul Mondial de Alergat Mingea, unde unii devin milionari, iar restul, fraierii, se bucură. Cam aşa văd eu evenimentul. Dar cel mai mult mă distrează faptul că unii pretind că fotbalul ar fi un soi de artă pentru artă (sau de sport de dragul sportului), care nu ar avea nimic în comun cu politica. Atunci de ce suporterii echipelor naţionale agită nervoşi drapelele statelor reprezentate de echipele de pe teren, dacă e un sport atât de cosmopolit, de ce fanii echipelor nu afişează steaguri cu mingi ori alte elemente ale acestui joc pretins apolitic? De ce în Chişinău, de exemplu, fanii cu panglici bicolore ar fi gata să-i sfâşie în bucăţi pe cei cu panglici tricolore, în faţa ecranelor instalate în spaţiul public, iar meciurile cu participarea naţionalei ruse devin un soi manifestaţie a la Klimenko? De ce disputele dintre echipele naţionale ale unor ţări veşnic rivale (de ex., Coreea de Nord/Coreea de Sud, SUA/Iran etc.) trezesc un interes aparte, deşi echipele în cauză nu sunt de o valoare deosebită. De fapt, iată cum văd eu un spectacol de fotbal apolitic, cu drapele ca în imaginea de mai sus. Aici elementul politic pare foarte mult diminuat, dacă nu chiar estompat definitiv.

Discreţia şi locul de muncă

Îmi povestea un amic despre păţaniile lui la un ziar municipal, de pe timpurile când era angajat acolo. Atmosfera era foarte neplăcută, ca aproape în toate colectivele de muncă rmoldo (de alte ţări nu ştiu, că n-am de unde). Bârfele şi intrigile erau în elementul lor în redacţie, şi nimeni nu scăpa ocazia, dacă i se ivea, să-şi înţepe veninos colegul de alături. Odată, redactorul-şef, revenind de la o şedinţă a Consiliului Municipal, organizată o dată sau de două ori pe săptămână, se chinuia să găsească un context în care să plaseze repetat şi nuanţat cuvântul "pasiv". Era vorba de un articol despre un consilier PPCD, despre care se zvonea că ar fi homosexual. Şi nu oricum, ci anume pasiv. Respectiv, se dorea ca articolul să conţină nişte aluzii răutăcioase, care să trezească hazul generalizat, mai ales angajaţilor Primăriei municipale. Cu alte cuvinte, citind articolul, toţi ştiau imediat despe ce e vorba, se distrau pe seama ridiculizatului, dar nimeni n-ar fi putut cere socoteală de la autor sau de la altcineva referitor la "atac". Evident că şi în redacţie, în momentul conceperii "pamfletului", veselia era până în tavan, ca să nu zic până la cer. Hohotele de râs, aluziile şfichuitoare, complicitatea şi înţelegerea dintr-un singur cuvânt creau o atmosferă feerică, de bună înţelegere şi armonie totală, care consolida colectivul măcar pe o perioadă scurtă de timp.

În ce condiţii aş fi de acord cu iniţiativa de lege homofobă a aşa-numiţilor conservatori

Aș fi de acord cu iniţiativa de lege a lui Racu, Burcă, Vaculovschi & K dacă aceasta ar fi aplicat ad litteram, nu doar contextual, în funcţie de necesităţile şi preferinţele celor cu proiectul şi cu tradiţiile nescrise dominante în societate. N-aş avea nimic împotrivă ca religia să fie interzisă în şcoală pentru că Biblia înfăţişează practici sexuale abominabile ca fiind în firea lucrurilor, cum ar fi incestul, de exemplu. Totuşi, băieţii ăştia inventivi ar pretinde că Biblia poate fi promovată în şcoală omiţând pasajele cu pricina. Dar, în esenţă, cartea lor sfântă nu se schimbă cu nimic dacă se închid ochii ori se bagă capul în nisip la vederea abominaţiilor sexuale pe care le conţine, dar şi a pedepselor monstruoase, ca lapidarea, pentru fapte ori persoane care astăzi nu mai sunt incriminate de codurile de legi. Acum, paţanii autoproclamaţi "conservatori", cu sprijinul unor ombudsmani şi altor avocaţi plătiţi din bani publici ori granturi occidentale, pripăşiţi pe la ONG-urile de drepturile omului (cine nu crede să vizioneze mai atent filmuleţul mai de jos), vor să profite de legea imperfectă adoptată, în care, tot la insistenţele lor, deputaţii au anulat o serie de prevederi care combat discriminarea pe motiv de orientare sexuală în domeniul libertăţii de exprimare şi de întrunire, ca, într-un final, să-i căluşeze definitiv pe homosexuali, interzicându-le orice tentativă de exprimare a opiniilor pe Internet (bloguri, reţele de socializare etc.) sub pretextul că e vorba de "propagandă homosexuală". Modelul rusesc al oprimării minorităţilor sexuale îi orbeşte cu strălucirea lui sinistră pe aceşti bravi apărători ai moralităţii iudeo-creştine, făcându-i să saliveze de excitare la ideea că şi Rmoldova ar putea adopta unul similar. Ce trai magnific ar avea ei dacă ar putea închide gura oponenţilor doar invocând expresia magică "propagandă homosexuală".

Travolta se ascundea de societate, nu de altcineva

Nu prea înţeleg scandalul iscat în jurul lui Travolta, al faptului că acesta îşi ascundea dimensiunea homosexuală, în cazul în care sunt adevărate zvonurile. Era logic ca lumea să fie scandalizată dacă ar fi fost un homofob sinistru, de genul Tedd Haggard. Dar parcă el nu încerca să-şi edifice masculinitatea cu atacuri împotriva minoritarilor sexuali. E scandalos că nu şi-a raportat nimănui gusturile sexuale, alegând să-şi întemeieze o familie hetero? Şi ce trebuia să facă dacă anume aranjamentul ăsta îi era cel mai prielnic firii? Dacă se căsătorea cu un bărbat şi l-ar fi înşelat cu o femeie, scandalul ar fi fost la fel de răsunător? Să nu uităm că, momentan, oamenii continuă să aibă parte de aceeaşi educaţie homofobă, chiar dacă mai puţin intensă ca pe vremuri, şi homosexualii sunt nevoiţi să treacă printr-un proces chinuitor de autoacceptare, spre deosebire de hetero. Respectiv, majoritatea absolută a indivizilor bisexuali, indiferent de ţară şi cultură, evident că vor alege să fie căsătoriţi hetero, şi să-şi satisfacă pe ascuns impulsurile homosexuale, beneficiind de un tratament reconfortant din partea societăţii, care-i receptează drept hetero, ceea ce-i face să se simtă oameni normali. Am avut o dată o discuţie cu cineva din aceeaşi tagmă cu Travolta, care îmi spunea că el şi-a îndeplinit menirea de om, căsătorindu-se heterosexual, a crescut 2 copii, iar de acum înainte îşi poate permite să-şi satisfacă poftele sufletului. Deci, eu nu învinuiesc individul, ci societatea în aceste cazuri. Cei ce urlă isterizaţi despre ipocrizia lui Travolta, ar trebui să se vadă pe sine, cum îi tratează diferenţiat pe oameni în funcţie de orientarea lor sexuală, fapt care îi determină pe cei nevoiţi să trişeze să-şi aleagă un mod de viaţă care i-ar avantaja social, care nu le-ar crea disconfort psihic şi altele. De ce ar alege cei ca Travolta să fie toleraţi, receptaţi ca nişte semioameni, când au posibilitatea să fie consideraţi persoane integre şi să beneficieze de un tratament pe măsură în societate?