Aşa-numitul principiu de solidaritate care stă la baza sistemului de asigurare medicală moldo (probabil adaptat aiurea din ţările UE) e de un cinsim extrem. Voi trece peste faptul că statul îi pune la zid pe şomerii neformali, impunându-le nişte taxe uriaşe, deşi acestea, logic, ar trebui prelevate doar din venituri, şi nu doar pentru că există legi aberante, izvorâte din pofta hrăpăreaţă a guvernanţilor. Problema e că, începând cu 2015, persoanele care vor dori să-şi "procure" o poliţă medicală pentru că, între timp, s-au pricopsit cu un job sau cu alte activităţi aducătoare de venituri, şi care nu au achitat taxa pentru anii precedenţi, din cauza sărăciei extreme, vor trebui să plătească taxele şi pentru ultimii doi sau trei ani, nu doar pentru 2015 (plus amenzile şi penalităţile adiacente, evident).Mă întreb acum cu ce o fi mai bun pretinsul principiu de solidaritate (pe care-l invocă hojma funcţionarii de la ministerul Sănătăţii, de la CNAM sau de la pseudoorganizaţii pentru drepturile omului ce apără în realitate interesele statului) decât capitalismul sălbatic, adică privatizarea totală a sectorului medical. Nu e greu de calculat de câţi bani au nevoie cei care vor să se "integreze" în sistemul medical public şi deduce cine le-ar goli mai tare buzunarele: statul ori privaţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu