De ce polițiștii sunt, de regulă, condamnați cu suspendare, practic indiferent ce ar face. Tortura nu e o faptă suficient de gravă ca un polițist sadic să mediteze la faptele sale după gratii? În cazul de față, tortura e agravată de faptul că victima a fost chinuită ca să facă niște mărturii, probabil să-și asume niște fapte pe care nu le-a comis, o crimă ceva. Respectiv, dacă reușea să-l „convingă”, un om ar fi stat după gratii în baza unui dosar și a unor probe fabricate. Deci, nu e vorba doar de tortură aici, ci de un cumul de crime foarte grave, comise în cunoștință de cauză!Totuși, judecătorii au decis să-l condamne la 5 ani de pușcărie, dar atenție!, cu suspendare, pe un termen de probă de 3 ani. Adică i-au mai dat o șansă. Dar dacă va mai tortura pe cineva, gata, va fi condamnat la 10 ani de pușcărie, cu suspendare desigur, dar cu tocmai 5 ani de probă :)
Interesant, dacă judecătorii ar fi trecut prin mâinile polițistului torționar ori vreo rudă de-a lor apropiată, eventual copiii lor, ar fi manifestat aceeași clemență? Polițistul s-ar fi bucurat de aceeași imunitate profesională, care îi protejează casta de penitenciar pentru crimele comise?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu