Ca de obicei, după ce moare un versificator aborigen, FB e plin de vaiete. Poate că şi restul reţelelor de socializare ori de matrimoniale sunt la fel de disperate în a-şi exprima tristeţea şi deznădejdea faţă de dispariţia a încă unuia din cei mai importanţi bărbaţi ai neamului, dar pentru că eu nu sunt membru al lor, nu am de unde să o ştiu :(
Cel mai tare băieţii şi fetele cucuiete de plai sunt mâhniţi pentru că Poetul (sau Scriitorul, sau Actorul etc.) nu a fost tratat regeşte în timpul vieţii. Acum dijeaba plângem şi suspinăm cu toţii, că nu mai schimbăm nimic, e prea târziu. Toţi nesimţiţii ăştia de la guvernare, în loc să-l acopere cu cadouri scumpe încă în timpurile frumoase, atunci când trăia, când se putea bucura în voie de maşini scumpe, vile luxoase, plaje luxuriante..., îl neglijau făţiş. Asta e recunoştinţa după truda de titan, după versificarea neîntreruptă pentru binele ţării? Lifte nenorocite! Acum îşi fac capital politic la înmormântarea lui, blestemaţii (chiar aşa, vor ieşi în faţă, la reiting, după trecerea în nefiinţă a marelui Versificator, cu discursurile lor sforăitoare, fără să investească nimic în confortul lui când păşea solemn pe Pământ).
Şi tot timpul e aşa, nimeni nu învaţă lecţia. De parcă aceşti oameni geniali ar fi nişte ţărani nenorociţi, să trăiască după standardele lor, ale celor ce trudesc ca nişte albinuţe sau furnicuţe pe ogoarele ţării, cu holdele lor banale, care pot vieţui perfect şi fără atenţia statului, fără indemnizaţiile lui nenorocite, fără maşini, apartamente şi plaje etc. Versificaţia, dragii mei, e o meserie grea şi necesită răsplată concretă, în bani şi bunuri materiale. Diplomele sunt pentru ţărani şi alţi consumatori de bunuri popeşti. Asta nu ţi-e o banală muncă agricolă, ea necesită resurse fizice şi spirituale imense. Şi dacă o ignorăm, ţara rămâne priponită în Evul Mediu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu