Vica şi cu Vikea - un cuplu perfect, cu frică de Dumnezeu

Vica era fecioară. Asta nici pe departe nu înseamnă că nu făcea sex. Dimpotrivă! Se deda aproape zilnic plăcerilor sexuale. Dar fecioria şi-o păstra. Aşa cum scria în Carte. Mai nou însă, auzise că himenul se poate restabili. Ştiinţa a progresat enorm şi o babă de 70 de ani poate să arate acum cu 20-30-40 ani mai tânără. Bani să fie, că operaţiile estetice restabilesc totul. Chiar şi un himen ferfeniţat. Aşa că se pregătea intens să se despartă de el. "Până la căsătorie, va creşte la loc", îşi spunea ea în gând zâmbind. De altfel, fie vorba între noi, Vica nu era sigură dacă himenul era al ei de la naştere sau dacă îl restabilise deja o dată. La viaţa tumultoasă pe care o ducea, parcă era posibil să ţină minte chiar totul? În special mărunţişuri din astea?

Cu toate că era destul de credincioasă după standardele locului, Vica n-avea fobie de sex. Poate doar de homosex. Aici era principială. Declara sus şi tare, peste tot, că homosexualii nu-s oameni şi că trebuie omorâţi cu pietre, după cum scrie în Biblie. Aşa credea şi amantul ei, Vikea. Mai armonios cuplu nici că găseai. Toate problemele şi dilemele care-i chinuiau le găseau rezolvare în Biblie.

Şi Vikea avea amante în fiecare cartier. Nu-i plăcea să se limiteze când venea vorba de poftele sexuale. Cu una îi plăcea să şi-o pună în "poziţia misionarului", cu alta prefera "capra", cu a treia - sexul negenital etc. Dar îi ura pe homosexuali. Pentru că-s împotriva naturii. Desfrânaţi, curvari, perverşi - fix cum scrie în Biblie! Şi nu merită să trăiască pe faţa pământului. Că-s împotriva naturii şi a lui Dumnezeu!

Poate de aceea se împăcau aşa de bine Vica cu Vikea. Se înţelegeau din primul cuvânt sau dintr-o singură privire. Pentru că au citit Biblia. Şi urau păcatul, desfrânarea, imoralitatea şi necurăţenia.

Revoluţionarii...

Cei mai cumpliţi şi sângeroşi tirani au tendinţa, nu ştiu de ce, să se autoîntituleze revoluţionari. Fidel Castro, Hugo Chavez, liderii ţărilor din fostul lagăr socialist (mai ales Ceauşescu) şi, mai mult ca sigur, canibalii din fruntea unor state africane, îşi împiestriţau frecvent discursurile cu noţiunea de revoluţie, în fruntea cărora se plasau. Şi ultimul exemplu, foarte elocvent, este al dictatorului sângeros Kadafi, care este gata să sacrifice întreaga populaţie a Libiei, în fruntea căreia se află de peste 40 de ani, numai să rămână la putere şi să desăvârşească Revoluţia.

Eu iar sunt pe dinafară şi nu reuşesc să înţeleg cu ce se asociază revoluţia în capul unor tirani care şi-au nenorocit popoarele. De regulă, ştiu că dictatorii care sfârşesc prin a fi detronaţi, dar numai în urma unor băi de sânge, sunt admiraţi de moldovenii ortodoxişti, legionari basarabeni promoscoviţi care îi plasează în prim-planul luptei cu francmasonii, cu SUA şi UE, cu Israelul, cu valorile liberale care le sunt extrem de antipatice. Dar dacă asta o fi însemnând revoluţie, ce înseamnă atunci reacţiune?

Chirtoacă ne crede chiar pe toţi idioţi?

"Biserica Matroana a fost incendiată intenţionat!", declată mai marele poliţiei municipale, Eduard Muşuc. Poate vă imaginaţi că poliţia va depista infractorii şi-i va obliga să compenseze daunele? Naivilor! De ce să-i pună la cheltuială pe bieţii infractori, când avem un primar atât de generos cum e Chirtoacă, care şi-a desfăcut larg ...bugetul Primăriei şi e gata să restabilească biserica ca şi cum nici n-ar fi ars. Doar se apropie alegerile locale! O biserică arsă e un dar ceresc în astfel de împrejurări. Tre' să fii fraier să-ţi scape ocazia.

Şi Chirtoacă nu e fraier, bineînţeles. După ce strada Alba Iulia a revenit la formatul ei iniţial, de parcă nici n-ar fi fost arsă, pardon, reparată, după ce clădirile vechi, incluse în registre speciale, sunt demolate, Chirtoacă, Grozavu şi Muşuc se precipită să declare problema unei biserici ce aparţine Mitropoliei vseia Moldovî, subordonată şi ea Patriarhiei ruseşti drept catastrofă naţională, drept o problemă morală care ar trebui să ne privească pe toţi. Poooftiiiim??? De când tre' să contribuim cu hurta la restabilirea unei întreprinderi corporatiste, a unui SRL religios discriminator? Chirtoacă ne crede chiar pe toţi idioţi? Şi de când un comisar de poliţie nu vânează infractori, da' se ocupă cu colectarea de fonduri pentru biserici?

Evident, actualul primar de Chişinău are nevoie de o pauză, că s-a surmenat. Poate se mai odihneşte un pic şi, peste patru ani, după ce i se mai limpezeşte mintea, se mai bagă la un mandat. Eliberat de preocupările pe care i le impunea funcţia, ar putea să se dedice cu trup şi suflet restaurării bisericii, dar cu implicare strict personală, cu bani exclusivi din punga lui, cu munci prestate pe şantier, eventual ca salahor. Şi de ce nu, ar putea să-i atragă la subotnik şi pe subordonaţii lui actuali, filantropi şi ei prin definiţie.

Vârsta de pensionare şi standardele moldoveneşti

Europenii se pare că intenţionează să schimbe criteriile de pensionare, în sensul că vârsta de pensionare se va stabili nu în conformitate cu stagiul de muncă, ci cu speranţa de viaţa. Decizia bineînţeles că nu e una favorabilă omului muncitor, dar se pare că altă soluţie nu au în condiţiile în care sistemul economic nu va supravieţui mult, dat fiind vârstele tot mai înaintate la care mor oamenii acolo la ei, datorită condiţiilor de viaţă incomparabil mai bune decât în Est, în special RM.

Sunt curios ce-o să facă acum demnitarii moldavi care pretind că se ghidează exclusiv după normele europene, dar numai atunci când vine vorba de preţuri şi tarife. Când se pune problema nivelului de trai, al salariilor, aceştia devin într-un mod miraculos surzi şi muţi. Sau găsesc motive care invalidează pretenţiile, pro-europene şi ele, ce ţin de traiul mai bun.

Deci, dacă pornim de la criteriul amintit mai sus, speranţa de viaţă, care e cea mai mică din Europa, RM ar trebui să scadă drastic vârsta de pensionare. Pentru că speranţa de viaţă pentru bărbaţii moldoveni din mediul urban e de 65 de ani (adică a ieşit la pensie şi a murit instantaneu), iar a bărbaţilor din mediul rural e de 62 de ani. Ultimii în general n-au nicio şansă să se bucure de pensie, pentru că mor cu 3 ani mai devreme. O excepţie ar fi în RM veteranii sovietici de război, care fie au fost vaccinaţi şi au imunitate împotriva morţii, fie pensiile speciale şi indemnizaţiile îi menţin în viaţă mai mult decât pe personajele din Biblie, matusalemice.

Eu cred că noua guvernare, care s-a învechit de ceva timp, va reuşi să găsească o soluţie. Pur şi simplu, nu se va mai orienta spre Europa. Mai ales că China se dezvoltă cu paşi uriaşi, a devenit recent a doua economie a lumii, care poate oferi credite fără a pune şi condiţii de democratizare etc. Să nu ne alarmăm degeaba pentru politicieni ori funcţionarii noştri isteţi şi inventivi. Ei vor găsi întotdeauana ieşire din situaţie şi nu ne vor lăsa de izbelişte.

Pe culmile inconştienţei

Am descoperit pentru mine zilele astea culmile pe care le poate atinge inconştienţa. Urmărind un reportaj pe Curaj.TV Acolo, un tânăr ne relatează cum a fost reţinut ilegal de poliţie, cum a reuşit el să depisteze nişte încălcări de procedură, neconcordanţe de datare a actelor etc. După care am avut impresia că şi-a pierdut capacitatea de a raţiona. Dintr-un luptător care urmărea, la începutul filmului, să remedieze o injustiţie comisă vizavi de el, a rămas doar o fiinţă inconştientă care a acceptat să fie mituit de un poliţist, după cum declară el, la o bere, semnând un act despre care spune că habar n-are ce stipulează. Şi a acceptat un plic cu 600 sute de lei. Care pot fi şi ei parte a unui scenariu. Dar flăcăul nostru e fericit. Acum are cu ce-şi plăti comunalele. Şi probabil îşi doreşte să mai fie reţinut de angajaţi MAI. Asta în cazul în care povestea a fost adevărată şi nu s-a derulat doar în capul lui bântuit de halucinaţii. Dar noi îl vom crede pe cuvânt, pornind de la prezumţia nevinovăţiei. Să-i urăm să nu cadă în vreo ambuscadă în care se va trezi cu droguri puse pe seama lui, cu bani pe care criminaliştii vor depista amprentele lui digitale şi încă multe alte păcate. Pentru că prostia se plăteşte scump.

P.S. Dacă nu e un simplu provocator, atunci sigur e un fericit. Adică un sărac cu duhul, atât de cântat de religioşi, care îşi are asigurat locul în Rai. Deci şi acolo va fi fericit.

Video:

Noul califat găgăuz

Poftele găgăuzilor se pare că nu mai au hotare. Sau cel puţin ale găgăuzilor de la fosta "Novaia Găgăuzia", transformată peste noapte în "Edinîy Bugeak". Care intenţionează să promoveze şi interesele bulgarilor din zonă. Nu este greu de înţeles că se urmăreşte crearea unei autonomii teritoriale mai mari, Bugeacul aşa cum e conceput de noua formaţiune politică făcând aluzie nu doar la minoritatea de origine turcă din zonă, ci şi la cea slavă.

Este evident că cele câteva mii de găgăuzi din de la sudul RM nu ar fi fost la fel de expansivi dacă n-ar fi împinşi din spate de intriganţii de la Kremlin, a cărui coloană a cincea este. Sper totuşi că Caucazul de Nord se va desprinde mai degrabă de Rusia, transformându-se într-un califat islamic, înainte ca Rusia să croiască noi zone de influenţă în RM şi frontiere la bunul ei plac. O destrămare a Rusiei ar fi chiar binevenită. Să simtă pe pielea ei cum e.

Blogherii creştini şi fecioria

Vitalie Marian, de la Pro-Familia e pus iarăşi pe fapte mari şi pozitive. După ce a intimidat o "şaică de lesbiene" într-un local public, după cum se exprimă şi pretinde el, mai nou Vitalie mărturiseşte, în calitate de admin al propriului blog, cum a decis să adopte un mod de viaţă neîntinat după ce a avut în tinereţe mai toate fetele din satul natal. Mai mult, proaspătul convertit a demarat şi o campanie ce promovează fecioria până la mariaj. Pentru alţii măcar, dacă el n-a beneficiat de privilegiu. Pentru că s-a desfrânat pe timpul când a fost flăcău cum i-a poftit sufletul şi corpul. Ei, dar e mai bine mai târziu decât niciodată. De exemplu, dacă ai curvit şi preacurvit în tinereţe, nu e târziu niciodată să te pocăieşti la bătrâneţe pentru traiul abject şi murdar care blochează cărarea în iad.

Deci, să ne alăturăm campaniei "Eu am ales fecioria! Dar tu?". Măcar bătrânii şi impotenţii, dacă tinerii celibatari sunt mai reticenţi.

Presingul religios

Religioşii fac viaţa de coşmar altor oameni mai puţin predispuşi să creadă făţarnic balivernelor biblice, atunci când ajung majoritari şi controlează viaţa unei comunităţi. Cam spre asta tind şi pocăiţii americani care au început să curgă valuri spre RM, împreună cu adepţii lor locali. Activismul lor virulent s-ar putea să dea roade în curând şi pe la noi. Din fericire, moldovenii n-au tradiţii sectante îndelungate şi ei sunt momentan un fenomen marginal aici, chiar dacă transpiră mult să iasă în evidenţă.

În continuare, voi exemplifica cu un caz petrecut peste Ocean, unde comunitatea religioasă dintr-un un oraş provincial, în frunte cu conducerea bisericii locale, încearcă s-o forţeze pe o mamă

Poliţiştii moldoveni şi Kant

Pofta poliţiştilor moldoveni pentru eufemizare e nesecată. Şi a ieşit în evidenţă, lacomă şi nesătulă, încă o dată, în cadrul unei emisiuni de la Jurnal TV. Acolo, doi poliţişti, unul de la sindicate (Mihai Laşcu), şi altul - purtător de cuvânt al MAI (Chiril Moţpan), tot încercau să ne convingă că realitatea nu e întotdeauna aşa cum o vedem. Am înţeles: sunt ambii kantieni. Ca şi restul poliţailor moldavi. Totuşi, noi, restul muritorilor de rând, cu o percepţie mai rudimentară şi vulgară, care nu suntem doctori în drept şi filosofie, suntem tentaţi să dăm crezare unor imagini brute, neprelucrate şi neinterpretate de instanţa supremă - procurorul-divinitate.

Cum ar fi în cazul poliţistului agresor din Ungheni, tot el campion european la kickbox, care i-a frânt o coastă unui tânăr în holul comisariatului de poliţie, cu două lovituri succesive de picior, admirat de colegii săi de breaslă. Imaginile au fost întipărite de camera de luat vederi montată acolo. Deşi întâmplarea a avut loc în august şi cetăţeanul respectiv a depus plângere la procuratură, nimeni nu a fost concediat sau băgat la răcoare până acum. Se pare că infractorul s-a ales cu o mustrare aspră şi cam atât.

Vă invit să urmăriţi şi pe voi imaginile în care un poliţist agrează brutal un tânăr. Încercaţi să vă credeţi ochilor, dacă nu sunteţi adeptul idealismului subiectiv, ca Laşcu, care e predispus să creadă că lumea şi realitatea empirică ar fi doar emanaţii ale minţii nostre. Ca şi colegul său, care susţinea că poliţistul cu pricina şi-a depăşit PE UNDEVA, PE ALOCULRI atribuţiile de serviciu.



P.S. Imagini de la dezbaterile prezentate la Jurnal TV, pe marginea cazului de la Ungheni, vor apărea peste câteva ore.