Scenarii postelectorale

Dacă Lupu va fi ales preşedinte de ţară, riscul va unul maxim. În orice moment, Marian Ilici ar putea să se supere şi să rupă relaţiile cu partenerii de coaliţie, înlocuind (dacă nu el personal, atunci fârtaţii lui de fracţiune împreună cu noii colegi de alianţi comunişti) guvernul democratic cu unul comunist. Odată investit în funcţie, probleme cu alegerea preşedintelui nu vor mai exista 4 ani de acum înainte. În timp ce un eventual guvern liberal ar putea fi oricând demis printr-o simplă majoritate, alcătuită din democraţi şi comunişti. Deci, în cazul în care se va reuşi alegerea lui Lupu în funcţia de preşedinte al ţării, ar fi necesar ca liderul PD să-şi asume nişte garanţii ferme, de neafiliere cu comuniştii, în măsura în care un "act" în acest sens ar fi posibil în politica moldovenească.

Şi numirea lui Plahotniuc în funcţia de prim-ministru nu pare una fericită, deşi nici în acest caz Alianţa nu va avea de ales (dacă PD-ul rămâne fără funcţia de preşedinte al ţării, bineînţeles). După scandalurile de corupţie care au zguduit societatea moldavă pe toată durata perioadei electorale, instalarea lui în fruntrea Guvernului va demonstra încă o dată că opinia publică nu valorează nici cât o ceapă degerată în RM.

Dar cui îi mai pasă de amănunte din astea, când monstrul roşu nu este nici el scos scos din calcule. Îşi doreşte cineva să-i vadă miniştri pe Igor Dodon, Iurie Muntean, Grigore Petrenco, Sergiu Sârbu, Mark Tkaciuk şi K?