Fără nicio supărare, dar când citesc lozinci în rusă la un protest ce se vrea de rezonanță națională, atunci în fața ochilor imediat mi se formează următoarea imagine. Protestatarii sunt filoruși, ortaci de-ai lui Usatâi sau Dodon, care disprețuiesc limba româna. Dacă pretind că se adresează întregului popor, poate ar trebui să se adapteze la situație și să scrie în limba oficială a statului, care este româna. În caz contrar, gestul va fi receptat drept unul arogant, iar participanții la acțiune - ca niște reprezentanți ai unei minorități etnice fidele Kremlinului sau partid din aceeași specie.Nu sunt naționalist. Dar revendicarea privitoare la limba în care sunt scrise lozincile e una de bun-simț. Dacă vrei să transmiți neapărat că faci parte dintr-o minoritate etnică din RM, poți concepe într-un anumit fel mesajul, din care să rezulte un mesaj prietenos pentru populația titulară, tradus pe larg cam în felul următor: „Suntem o minoritate etnică în RM, armonios integrată, care ține la această țară și-i vrea numai binele”. Ei bine, în momentul când te bagi cu lozinci de revendicare într-o limbă străină, ca și cum ai fi un agent sau un corp străin în această țară, mesajul va fi recepționat pe măsură, în sensul că vei fi privit ca o coloana a cincea, diminuând mult din importanța manifestației. Personal, când citesc lozincile din astea în rusă, automat am tentația să mă aliez cu cei beliți în lozinci. Scrieți, deci, în română dacă vrei să aveți credibilitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu