Nu ar fi nimic, dar... Mai întâi i-aș spune că n-am nimic împotriva gay-ilor, însă... Apoi aș începe să-mi scot în evidență, cu treabă sau fără, heterosexualitatea, ca nu nu cumva să creadă, ca nu cumva să-și creeze false speranțe. Aș răsufla ușurat că nimeni din clanul meu nu e gay, în rest fiecare n-are decât să fie ultraoriginal, la modă și în nerând cu lumea.
Apoi i-aș sugera să-și ușureze sufletul, să facă niște confesuni, să explice cum a ajuns așa, cum era diferit încă de mic copil, cum se înțelegea mai bine cu fetele decât cu băieții, cum prefera păpușile în dauna boxului etc. etc. etc.
Într-un final, neliniștile și anxietatea pe care le genera subiectul bizar, exotic și diferit parcă s-au estompat un pic, nu-i așa? Spovedania, pardon, coming out-ul face minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu