Sovieticii se tem de propaganda sinuciderii, dar nu și de cea a uciderii

Timp de o lună, doar la Moscova s-au sinucis 11 persoane bolnave de cancer pentru că nu beneficiau de analgezice și au cedat din cauza durerilor. Ultima victimă a fost un profesor cardiolog de 85 de ani, care s-a aruncat de la etaj din cauza durerilor insuportabile după ce i-a fost refuzată spitalizarea (la ce bun, totuna o să moară), și care a acuzat în scrisoarea sa de adio sistemul de sănătate rusesc. Așa cum se întâmplă în lumea postsovietică în astfel de cazuri, nu au fost demarate proceduri de identificare și, implicit, diminuare sau înlăturare a cauzelor sinuciderilor, ci a fost impusă cenzura mass-mediei, Roskomnadzor cerându-le ziariștilor să elimine informațiile privitoare la boala de care sufereau sinucigașii ori motivele sinuciderii. Asta ar însemna, în opinia multstimatului organ, propagandă a sinuciderii.

Hmmmm, și glorificarea la tv-urile putiniste a războiului din Donbas unde mor sute de ruși sau companiile de recrutare care au loc în plin centrul Moscovei nu e propagandă a violenței, omorului? Sau aceleași știri aducătoare de trafic, despre omucideri, accidente rutiere etc., de ce nu sunt interzise? Nu mai are rost să vorbesc de filmele în care se moare eroic pentru patrie. Ele practică doar deschis cultul morții!