Iubește, hristoșii mă-tii! (ori Solidarizare cu pistolul la tâmplă)

Cam așa poate fi tradus principiul solidarității pe care ni-l invocă automat reprezentanții statului (funcționari de la Ministerul Sănătății, CNAM, Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova etc.), atunci când sunt întrebați de ce li se impune cetățenilor serviciul medical și de ce sunt terorizați de stat când nu pot sau nu vor să se conformeze. Hmmmm, dar oare ideea de solidaritate nu le implică automat și pe cele de liber arbitru, de voință și dorință? Ce fel de solidarizare e aia cu pistolul la tâmplă?

Am remarcat cum agenții statului cosmetizează realități sumbre și mincinoase cu metafore frumoase, cu noțiuni care n-au nici în clin, nici în mânecă cu realitatea propriu-zisă. De exemplu, ei ne spun că armata obligatorie e în primul rând un drept și o onoare, și abia în ultimul rând o datorie. Dar ia încearcă să te eschivezi de o armată în care raporturile nestatutare dintre recruți (sau dedovșcina) stau la baza acestei instituții. Vei vedea câți ani de pușcărie vei primi. La fel și cu serviciul nesolicitat și impus de stat, adică polița medicală. Statul te obligă, ca un bandit la drumul mare, să-i dai o sumă impunătoare de bani, dacă e să ne raportăm la veniturile aborigenilor, mai ales că în acest caz e vorba de cetățeni neangajați în câmpul muncii. Iar dacă cineva îl întreabă mirat și revoltat de ce trebuie să accepte jaful, el îți vorbește duios de principiul solidarității, în maniera lui specifică, adică cu pistolul la tâmplă. Aha, nu vrei să fii solidar?! Atunci te vom amenda și băga la pușcărie, egoistule și individualistule!

Terorrussia ne vrea iar în Evul Mediu

După ce au organizat de ziua independenței Ucrainei o paradă a prizonierilor ucraineni la Donețk, teroriștii ruși au început să diversifice acțiunile teroriste de intimidare. Mai nou, ei au identificat o femeie pe care au proclamat-o drept spioană și au legat-o la stâlpul infamiei (în sensul propriu al cuvântului), iar activiștii teroruși locali o loveau și scuipau, așa cum le cerea sufletul lor tandru de monștri. Sadicii ăștia au „eliberat” de nenumărate ori țări libere, a căror unică vină a fost că-și doreau să fie libere. Și de fiecare dată, au comis atrocități înfiorătoare, desemnate în manualele lor de istorie drept eroism suprem.

Ce se întâmplă acum în Ucraina face parte exact din același scenariu. Rusia dementă iar vrea să ne „elibereze” cu orice preț.

Din fericire, fructele nu sunt obligatorii, ca polița medicală

Am luat zilele astea apărarea unui intermediar ce vindea fructe și legume la prețuri duble. Adică pentru mine prețurile obișnuite par mari, dar ăsta le vindea de două ori mai scump. „Mare pagubă - mi-am zis eu indiferent - oricum nu aș cumpăra, chiar și dacă ar fi mai ieftine”.

În schimb, alături se agita foarte tare un bătrânel. Avea în sacoșe prune de 5 lei, iar în fața lui costau exact 10. A început să-i ceară vânzătorului socoteală, acte etc. I-am spus că e economie de piață și n-are decât să nu cumpere dacă nu-i place prețul. El însă a răspuns că e vorba de speculă, că marfa e luată de la țărani și nu au acte întocmite pe ea. I-am răspuns că în economia de piață cererea și oferta formează prețul, spre deosebire de cea planificată, sovietică, iar dacă actele nu sunt în regulă, dacă nu plătește taxe ori impozite, poate să se adreseze organelor de resort. „Ei, organelor de resort. Iaca din cauza unora ca tine se întâmplă asta. Se îmbogățesc pe ghebul nostru!”, îmi replică el ofticat. „Să nu cumpărăm de la el și nu se va îmbogăți. E mai rău când toate prețurile sunt la fel, când e monopol, dar când avem de ales, nu văd de ce ne-am crampona de prețurile de la o tarabă. Bine că nu ne obligă să le cumpărăm, așa ca polița medicală”, am insistat eu.

N-am cumpărat nici prune, nici mere pentru că, spre deosebire de alți ani, nu mi-au provocat apetit. Doar piersicii îmi făceau cu ochiul, însă prețul lor frigea. Și cum nu sunt femeie gravidă, am trecut ușor peste tentații :)

„Cana cu apă” - mit sau realitate?

Am vizionat acum un an-doi, un film al unor producători dintr-o țară nordică, în care era prezentată soarta unor bătrâni din satele RM, cu mâinile și picioarele amputate din cauza degerăturilor. Bătrânii respectivi aveau copii, altfel nici nu se poate în tradiționala RM, numai că asta nu i-a scutit de o bătrânețe plină de chinuri, de foame, frig și alte neajunsuri, specifice unei societăți în derivă și extrem de sărace.

Cum se face că în cazul unui număr foarte mari de bătrâni din RM nu funcționează faza cu „cana de apă”, oamenii explicându-și decizia de a se căsători și a avea copii nu doar prin integrarea socială și senzația de normalitate pe care o degajă ritualul, practica socială numită FAMILIA, ci și prin anumite garanții de asistență la bătrânețe. Problema e că urmașii acestor bătrâni trăiesc și ei într-o sărăcie lucie, copiii lor trag și ei foame, respectiv atașamentul față de bătrânii aflați într-o situație disperată lipsește cu desăvârșire. În realitate, o casă de copii înseamnă în multe cazuri de genul ăsta mai degrabă o perpetuare a sărăciei decât garantarea unei bătrâneți cât de cât decente. 

Dar sunt posibile și situații din astea sinistre și în familiile asigurate, unde copiii au crescut ca în puf. Am aflat recent despre un caz, în care copiii și-au abandonat practic mama într-un spital, imobilizată la pat, deși ea a investit enorm în educația lor, asigurându-le și un trai decent, mult peste media locală.

Deci, „cana cu apă” poate să funcționeze, dar poate și nu - de la caz la caz, în funcție de noroc și alți factori subiectivi. Mă întreb doar cât de câștigată a fost femeia în cauză (dar și alți părinți ce s-au pomenit într-o situație similară) cu copiii ei care, practic, au abandonat-o în cel mai greu moment al vieții, și ce soartă ar fi avut dacă se dispensa de „norocul” de a avea urmași.

Dosarele jumărilor și alte găinării nu au dispărut din justiția reformată a RM!

Angajate care stau cu curul la petiționar, surdomute, fără să reacționeze în niciun fel la solicitări. Sunt convins că persoanele cu abilități reduse nu trebuie să fie în niciun caz discriminate în câmpul muncii, dar nu înțeleg cum să angajezi pe cineva într-o funcție unde e nevoie de auz și capacitatea de a vorbi, de a comunica cu vizitatorii!

După cum era și de așteptat, documentația gestionată de astfel de cadre suferă și ea de anumite hibe specifice neprofesionalismului sau relei-intenții, fiind deficientă la capitolul „integitate”. Numerotarea imperfectă a filelor dintr-un dosar penal îl poate costa libertatea pe un om nevinovat. Sau procurorii, grefierii, judecătorii consideră că e ok să fie incluse 10 pagini nenumerotate într-un dosar? Judecând după reacții, e culmea moralității în universul lor profesional!

În serviciul cui e justiția asta doar cu numele? Nu știu exact, dar nu pare deloc să fie una specifică statului de drept, și asta îngrozește pentru că orice cetățean nevinovat poate cădea pradă samavolniciei și mofturilor celor cărora li s-a atribuit putere pe care ei o pot folosi la bunul lor plac.

De ce moldovenii prețuiesc iarba de pe gazoane și nu le pasă de ghiocei???

De ce rmoldovenii sunt extrem de indiferenți față de speciile de plante incluse în Cartea Roșie, dar ar fi gata să facă moarte de om pentru iarba de pe gazoane? A te așeza pe iarba de pe un gazon e echivalent pentru ei cu o blasfemie, cu fluieratul în biserică, cu încălcarea unui tabu. În același timp, practic niciun moldovean nu se va arăta îngrijorat de dispariția iminentă a ghioceilor din cauza braconierilor ce-i nimicesc contra câtorva lei buchetul. Și chiar vor coopera cu ei, cumpărându-le florile culese ilegal, flori incluse în Cartea Roșie, pentru că asta îi face să se simtă spirituali și plini de sentimente față de persoana iubită. Au văzut-o ei prin niște filme sovietice și nu-i mai poate nimeni vindeca. Și tot sovieticii i-au dresat că nu poți călca nici măcar întâmplător un fir de iarbă de pe un gazon, fără a fi considerat țărănoi, de neam prost, needucat și fără suflet. Iar dacă mai calci și pe o bordură, ești irecuperabil, un alcoolic și un drogat ce prezinți pericol pentru societate.

Și ca să nu credeți că bârfesc, aveți posibilitatea să urmăriți AICI minimum 10 filme la temă, la cum se raportează societatea în ansamblu și polițiștii la problema braconajului, a nimicirii ghioceilor, iar AICI alte câteva filme, de data asta despre atitudinea acelorași persoane față de iarba sancrosanctă de pe gazoane.

Îmi bag piciorul în patriotism când sunt fraierit

Gata, m-am săturat să fiu fraier. Mi-am băgat piciorul în fructele moldo, în berea moldo și am început să cumpăr bere ucraineană sau rusească, că sunt la același preț ca și cea locală sau chiar mai ieftină, în locul fructelor locale care concurează ca preț cu cele exotice de prin Africa și Asia. Mai cumpăr și sucuri moldo, de anul trecut, care, la fel, sunt mai ieftine decât fructele proaspete sau alterate de anul ăsta, deși ele au fost procesate, ambalate etc.

Deci, vă rog să nu mai bociți că nu aveți unde vă vinde fructele! Și mai ales, nu cereți compensații din bugetul public, adică de la consumatorii care nu se pot apropia de fructele voastre extrem de scumpe. Nu rezistați în business-ul ăsta? Orientați-vă spre alt gen de afaceri, care vă aduce profit. Dar sunteți cam obraznici, nu-i așa, când pretindeți compensații în situația când fructele voastre sunt la prețul aurului pe piața locală.

Rușii își taie craca de sub picioare, imaginându-și că pedepsesc pe cineva :)

Momentan, se pare că cei mai neliniștiți de sancțiunile lui Putin împotriva țărilor occidentale sunt rușii mai înstăriți. Unii din ei vor fi nevoiți să consume în restaurante mâncăruri rusești, la un preț mai mare decât produsele importate din occident sau înlocuite cu cele de prin țările Americii Latine. Săracii încă nu înțeleg ce îi așteaptă și îl susțin în totalitate pe Putin. În realitate, se pare că gluma unui internaut descrie foarte bine situația creată: „Mulțumim lui Putin că s-a raliat sancțiunilor occidentale împotriva Rusiei”.

O dovadă în sprijinul celor afirmate mai sus este și o emisiune realizată de Soloviov, care este propagandonul, pardon, propagandistul de curte al lui Putin. Cine nu-l cunoaște, ar putea jura cu mâna pe inimă că e vorba de un disident rus, atât de tare critică el sancțiunile Rusiei, pronunțându-se acid referitor la tot ce ține de soviete și capacitatea economică a țării sale.

Sărmanul, cred că e disperat că va trebui să înghită lături rusești la prețuri exorbitante, din cauza patriotismului rusesc, al cărui adept este atâta timp cât nu-i este pus în pericol propriul confort. Doar presupun că nu trage foame sau alt gen de lipsuri, la joburile pe care le are. Dar, dacă ar fi sincer, ar trebui să recunoască franc că el este unul din cei care au făcut tot ce-i posibil ca starea de lucruri să ajungă în Rusia exact așa cum este ea astăzi. Acum, degeaba vă frăsuiți, mai ales că sunteți responsabili moral de resovietizarea țării voastre.

FLĂJ! Timofti îl va decora pe Stati cu medalia „Limba Noastră cea Română”

Primarul de Komrat, Dudoglo, a renunțat la tinicheaua lui Timofti. Cu ocazia asta am aflat că a fost decorat pentru că ar fi avut un merit în ...procesul de integrare europeană a țării :) :) :) Dacă mai citesc o știre ca asta, sută la sută voi avea un infarct micardu.

Nu înțeleg de ce nu au fost decorați Șevciuk ori Ștanski? Doar s-au străduit băieții, au făcut tot posibilul să ne integrăm în UE. La fel, de ce au fost lăsați deoparte Iura Muntean, Garbuz, Pascari, Șelin, Kilmenko, Dodon și alții ca ei? Asta nu e discriminare?

Blestemul fanilor „Inamicul Public” a funcționat :)

Citind azi o știre, m-a pufnit râsul. Dorin Scobioală, acum fost producător la Jurnal TV, se plânge că a fost disponibilizat mișelește, când se afla în vacanță în Turcia, fără ca să fie anunțat în prealabil. „Aflându-mă în vacanță, în Turcia, am fost anunțat de șefa de la Resurse Umane „Jurnal” TV, că în 31 iulie, contractul meu și al colegei mele, producătoarea „Deșteptării de Week-end”, Doina Iovu au expirat și nu vor mai fi prelungite”. Mai mult, Dorin se arată extrem de scandalizat că nici măcar nu a fost anunțat în prealabil referitor la decizia în cauză: „Foștii mei „șefi” nu au avut curajul să ne anunțe personal despre această decizie, nici măcar printr-un mesaj. ” Hmmmm, Dorine, dar tactica asta nu cumva chiar de tine a fost inventată? Amintește-ți că, în calitate de proaspăt producător la Jurnal, anul trecut exact același lucru l-ai făcut anume tu, din câte am înțeles, în cazul lui Oleg Brega și a superpopularei lui emisiuni, Inamicul Public, extrem de îndrăgită de un număr impresionant de oameni. Vezi că mnezo nu bate cu bățu, ci cu ghioaga? Ironia sorții e că au scăpat de tine exact în modalitatea în care ați eliminat Inamicul de pe piață.

În continuare, Dorin susține indignat că Jurnalul e condus de o gașcă de diletanți și că ”„Sindromul „Elena Ceaușescu”, agravat de incultură, agramație, marasm și paranoia, duc la fund corabia, construită prin munca a sute de oameni și o investiție de zeci de milioane de Euro”. Întâmplător, dagă producător, nu ai contribuit și tu direct la formarea acestei stări de fapt în colectivul în care ai activat?

Poate măcar acum veți reuși să înțelegeți furia și dezolarea acelor spectatori care s-au trezit fără o emisiune valoroasă, în care nu se discutau intrigi de partid, ci erau scoși în vileag hoți, bandiți, mafioți, funcționari corupți și incompetenți etc. O demisie meritată, zic eu, și mai ales extrem de inspirată ;)

Ministrul-disantnik fără portofoilu, pardon, fără havuz

Se întrebau unii de ce nu dispare „dedovșcina” în armata moldo, adică relațiile nestatutare între militari, recruții fiind torturați psihic și fizic în acest sistem creat în cadrul pușcăriilor. Speranța s-a îndreptat spre un demnitar ce le părea unora om al americanilor :) Numai că marele reformator s-a trădat zilele trecute, punându-și în evidență mentalitatea de homo sovieticus. Ministrul-disantnik s-a etalat în toată splendoarea, cu o pohezie pe măsură, dedicată eroilor beți ce se pișă prin havuzurile Rusiei sau fostelor republici sovietice și agresând trecătorii în fiecare an cu ocazia zilei lor corporative. 

Acum, demisia lui în plin conflict ruso-ucrainean îmi pare o decizie foarte inspirată a guvernului. Nu-i așa, domnule Marinuță, că dictonul DACĂ TĂCEAI, FILOSOF RĂMÂNEAI este unul foarte adevărat, de care, dacă nu ții cont, cam te arzi ori îți dărâmi imaginea?

Vestita vânzătoare de la Durlești în luptă cu sistemul :)

Avană femeie. A neutralizat practic 10 polițiști și inspectori fiscali, care n-au reușit să scoată aproape niciun cuvânt, vânzătoarea controlând categoric ostilitățile. Ea striga, tot ea gesticula și conversa la telefon cu cineva sus-pus (cel puțin în imaginarul ei) și relata despre agresiunile la care este supusă. Sincer, sunt foarte uimit cât de ieftin a reușit să scape cumpărătorul care îi cerea bon de casă acum o săptămână. Am impresia că vânzătoarea în cauză are suficiente resurse fizice și psihice să reziste și unui eventual atac al separatiștilor lui Putin, la cât de energic și fără frică se comportă în orice circumstanță.

Abia aștept să văd urmarea acestui caz oarecum nostim, care scoate în evidență multe aspecte ale comerțului moldo, ale instituțiilor și funcționarilor ce îl monitorizează.