30 de inși îl martirizează pe un nefericit nimerit în mâinile lor, îl bat crunt, umilesc etc. și, într-un final, tot ei sunt vitejii și eroii pozitivi, iar victima - un laș. Logic, ar fi trebuit să fie invers. Nici măcar Chuk Norris nu ar fi învins singur 30 de indivizi. Și dacă cineva atacă cu haita, de ce nu sunt ei proclamați drept lași? Pariez că, în haitele de gopnici care atacă tot felul de persoane ca să se afirme pe socoteala lor, nu există nici măcar un ins care să iasă singur din casă, să meargă singur pe drum, pentru că se teme de o eventuală întâlnire cu inși ce împărtășesc exact același set de valori. Știind de ce mârșăvii sunt în stare, cunoscându-le etica de pușcăriași de drept comun, nu va risca niciodată să vină într-un loc public singur, neînsoțit de nimeni și să propună cuiva pe care i s-a pus pata trântă, că-i mai dreaptă și mai sfântă, în speranța că respectivul o va accepta și va reuși să se impună social ca un cavaler medieval, transfigurat artistic în filmele de gen (în realitate, și ăștia erau la fel ca și gopnicii de azi). Va brava exclusiv în turmă, numită de ei gașcă. Și vor avea șanse reale să devină vedete, să fie admirați de o societate în care normele pușcăriașilor au învins.Îmi amintesc în acest context de Cristina, o gagică mai bătăioasă de felul ei, veșnic implicată în intrigi și chiar bătăi cu băieții. Odată, ea l-a provocat pe un tip pe care-l detesta cu pasiune: „Auzi, wăi, hai să ne batem, la Ciocana. Vii sau nu? O să ne batem la egal, una la unul. O să mai fie vreo 30-40 de mujâshi cu mine, alături, dar ei o să se uite doar dintr-o parte, nu se vor băga. Ce zici, vii?”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu