Dacă nu mă validați, nu exist

Am intrat pe situl egali.md și am avut senzația că mă aflu în universul iehoviștilor sau baptiștilor lui Vasile Filat. Aceleași mărturisiri, sfântul limbaj de lemn al activiștilor gay, sf. Coming Out, fericirea și ușurarea extraordinară care te cuprind după ce-l performezi, zâmbetele de acceptare ale heterosexualilor etc. creează o atmosferă feerică, de fericire totală.

Viața unui gay ce se confesează pe egali.md e compusă din două perioade: până la sf. Coming Out și după. Evident „până la” era o viață tristă, gri, fără nicio perspectivă, iar „după ” intervin schimbările miraculoase aducătoare de fericire. Asumându-și diferența și recunoscând totul cu inima pe inimă (sau pe burtă, omoplați etc.), un gay are șansa să se reabiliteze și să devină fericit.

Ce bine ar fi ca gay-ii să fie ca protagonistul din „Single man”, care nu-și problematizează niciodată condiția, care nu face coming out, trăindu-și pur și simplu viața ca o ființă ce nu are nevoie de permisiune pentru a o face. Ești fericit? Lasă-ne pe noi să deducem asta, observându-ți traiul de toate zilele. Altfel, pari cam agasant și neautentic cu fericirea ta strigată. E atât de important pentru tine să fii validat de cineva?