Strângeau pios gunoiul din jurul mormintelor, smulgeau iarba și greblau frunzele căzute în cimitir. Un fragment din conversație m-a făcut să mă opresc și să-i ascult uimit.
-Ăsta a violat-o pe maică-mea, după care a ucis-o cu cruzime, suspină o fetișcană tristă.
-Ăsta a violat-o pe soră-mea și pe o mătușă, apoi le-a jefuit și le-a dat foc în casă, îi răspunse un băiat la mormântul vecin.
-Iar ăsta mi-a împușcat toate rudele, sări al treilea de la alt mormânt.
-Protejatul meu mi-a deportat toate rudele, dar eu l-am iertat și-i voi îngriji cât voi trăi mormântul, așa cum se cade. Și apoi, nici nu vreau să par sălbatic și necivilizat, la fel ca ei.
-Ai dreptate, și noi tot vom face la fel, că suntem oameni civilizați.
Apoi s-au uitat înțelegător la mine și au început să se șușotească oarecum mândri că nu sunt înțeleși, semn al naturii lor nobile, superioare: „Vezi cum se uită la noi? Nu ne înțelege. Ce facem noi îl depășește”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu