Un job este infinit mai important decât toate drepturile fundamentale ale omului

Pentru că trăim într-o societate în care legile nescrise funcționează mai bine decât cele scrise, am ajuns într-un final să cred că drepturile FUNDAMENTALE ale omului nu mai sunt la fel de importante pe cât le credeam anterior. Oricum, fiecare individ se va putea bucura de drepturi care fac viața frumoasă unui om doar în măsura în care-i va permite societatea tradițională, cu legile ei nescrise, susținute fidel de modelul cultural interiorizat de fiecare individ în parte, pentru că toți am avut parte de aceeași comunitate, cu normele ei intrinseci, nespecificate expres. Cam asta ar fi regula și doar foarte puțini reușesc să o ocolească (aici mă refer doar la cei ce nu corespund normelor societății, în niciun caz la persoanele integrate perfect de la bun început, care le-au "acceptat" fără niciun efort sau împotrivire, acestea necontrariindu-le firea sau instinctele).

Deci, nu mai consider drepturile fundamentale ale omului ca pe o chestie importantă, cel puțin nu mai importantă decât drepturile ce țin de securitatea economică a individului ori de altă natură (de ex., posibilitatea de a te plimba degajat pe stradă, fără teama de a fi sfâșiat de o haită de câini). Dacă fără un job e imposibil să supraviețuiești, fără drepturile fundamentale, care oricum sunt niște abstracțiuni ce nu pot transforma o societate pe parcursul vieții unui om în măsura în care acesta ar reuși să se bucure cu adevărat de ele, se poate de supraviețuit perfect și chiar plăcut, în cazul în care reușești să fentezi comunitatea ipocrită, cu normele ei sufocante (din nou, mă refer doar la marginali, nu la cei din interiorul sistemului).

N.B. Mă refer aici strict la drepturi fundamentale, inalienabile. Desigur, fiecare are dreptul să fie și milionar, dar nu despre genul ăsta de drepturi e vorba aici.

De fapt, tema pseudodrepturilor e fascinantă. De exemplu, copiii au o groază de drepturi de genul ăsta, adică pseudo-. Să luăm dreptul la joacă sau la nu știu ce altă activitate specifică copiilor. Dacă un părinte nu-i permite să se joace copilului său, îi încalcă un drept. Și cum remediază plodul problema? Se plânge la avocatul copilului, la poliție ori procuratură? Și după asta are dreptul să se joace în voie, fără a fi deranjat de adultul cel rău, numit părinte?

Unele categorii umane îmi amintesc anume de copii și drepturile lor când se pune problema respectării drepturilor fundamentale ale omului, mai ales într-un sat obișnuit din RM :)