O mare parte a populației RM e foarte supărată pe fostul Inamic că a îndrăznit să vorbească netacticos cu idolul lor, un politician populist, adică cu Chirtoacă. Pentru ei, ziaristul ideal e cel care țopăie ca un prichindel în jurul politicienilor masivi, hrăniți cu de toate, zâmbind lingușitor la orice glumă de-a lor prostească, așa cum face, de obicei, cârdul de gazetărițe ce însoțesc cortegiul de ghiftuiți de la un hotel sau altul. Faptul că băieții ăștia care le-au căzut cu tronc la inimă sunt politicieni, nu le trezește niciun pic de suspiciune. Meditații de genul: "Daaaaa... Chirtoacă îmi trezește simpatie, pare să fie un băiat de treabă, simplu ca noi etc. etc. etc., dar, totuși, e politician și urmărește scopuri specifice. Un politician doar nu este întemeietorul dezinteresat al unei fundații filantropice, el trebuie să acționeze într-un anumit fel ca să se mențină pe val, să adopte anumite strategii de relaționare cu publicul, pe care să-l aburească de o asemenea manieră, încât tot lui să-i iasă la socoteală. Și dacă mai punem la socoteală că puterea e tare dulce și corupătoare... Poate ar fi mai bine să vedem ce a făcut el concret, dacă nu pentru țară și neam, așa cum pretinde, măcar pentru o parte a locuitorilor din Chișinău, care aveau cel mai mult nevoie de susținerea autorităților. Lucrurile în municipiu s-au ameliorat sau, dimpotrivă, degradează continuu?".Din păcate, adoratorii noștri de meserie au alte priorități decât să-și pună sieși întrebări încuietoare, indiferent care e numele idolului lor: Chirtoacă, Dodon, Lupu, Filat, Voronin etc. etc. etc. Mai ales că și presa de partid le confirmă așteptările și simpatiile apriorice. Deci, un ziarist contestatar are șanse minime să schimbe ceva în percepția lor, respectiv și starea de lucruri în general, de ansamblu în societate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu