miercuri, 24 aprilie 2013

Ședințe de judecată secrete, cu polițiști traumați de afirmații ale ziariștilor

Activitatea polițistului i-a părut similară cu a unei matahale. Și constatarea a fost considerată suficientă pentru justiția moldovenească, ca plângerea să intre pe rol și să înceapă hărțuirea absurdă a ziaristului, cu satisfacerea concomitentă a tuturor mofturilor reclamantului, făcând abstracție de codul procesual. Din câte știam, polițistul în cauză trebuia să ceară dreptul la replică și abia apoi să apeleze la instanța de judecată. Dar la noi se poate de neglijat procedurile și de ars etapele. Ce contează că la CEDO amănuntele astea sunt considerate importante? Plătește statul, nu judecătorii cu deciziile lor aberante. Ședința de azi a fost una secretă? Oare de ce? Ne-am obișnuit că judecătorii interzic filmatul, să nu se compromită în fața societății cu prestația lor jalnică. Dar să transformi o ședință publică în una secretă, nu ar trebui să existe niște motive serioase? Se teme polițistul că va fi ridiculizat pentru pretențiile pe care le afișează? Dar nu trebuia să se gândească în prealabil la asta? Doar nu e vorba de un viol, unde atât victima cât și agresorul trebuie să expună detalii scabroase. Și parcă nici de secrete de stat nu sunt implicate în dosar. Deci, nu văd motivul secretizării ședinței de judecată. Camarazii lui de serviciu pretind că reportajul i-a cauzat o traumă profundă polițistului cu jalba-n proțap. Cum să nu-i cauzeze, dacă în reportaj se demonstrează clar, cu lux de amănunte că nu-și îndeplinea meseria, că în jurul lui forfoteau ilegalitățile pe care trebuia să le curme, dar el nu făcea decât să asiste impasibil, ca și cum nu se întâmpla nimic. Mai mult ca sigur, judecătorul va fi impresionat de depoziția asta. Dacă a făcut ședința secretă, acum oricine poate pretinde acolo că suferit pierderi de milioane de euro din cauza stresului pe care l-a suferit când a auzit o afirmație pe care psihicul lui nu a reușit să o accepte. Și va trebui de angajat psihanaliști de talia lui Freud și Lacan, pentru tratament fundamental. Doar că mă întreb ce fac polițiștii când tre să se confrunte cu criminalii, dacă au un psihic atât de firav, de labil? Nu trec și ei un test înainte de a fi angajați în funcție? Cum vă pare justiția asta moldavă? Una de căcat, nu-i așa? Să hărțuiești prin instanță ziariști pentru astfel de fleacuri, contribuie la libertatea de exprimare, la responsabilizarea polițiștilor sau la reformarea sistemului judecătoresc putred? Asta doar Oleg Efrim, probabil, o știe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu