Criminalii lor sunt numiți partizani, eroi, eliberatori

În timp ce Țările Baltice le-au organizat unor criminali de război ruso-sovietici procese de judecată de genul celor de la Nurnberg, politicienii noștri de dreapta depun flori de câteva ori pe an la monumentele „eliberatorilor”. Măcar pornind de la acest amănunt, putem să ne imaginăm cât de mult am rămas în urma balticilor, cât de mancurtizați și lipsiți de memorie suntem. Respectiv, riscăm să fim masacrați încă de multe ori ca niște vite la abator, până vom dispărea cu totul, fără să înțelegem niciodată ce ni se întâmplă. Asta are loc și pentru că Europa occidentală preferă să-i considere victime doar pe cei care au fost hăituiți și asasinați de naziști, victimele bolșevismului rusesc fiind văzute ca rezultatul unor întâmplări nefericite, colaterale, firești pe timp de război. Și dacă alte state post-sovietice au o memorie mai bună, molotovenii fac tot pe dos, pentru că „eliberatorii” i-au transformat la bunul plac pe cei rămași aici vii și nedeportați. Deci, unii călăi sovietici sunt judecați pentru crimele de război comise în aceste state, în pofida reacțiilor virulente ale Rusiei. Unul din ei este Vasili Kononov. Acest criminal de război a ucis 9 letoni, inclusiv o femeie însărcinată pe care a ars-o de vie. Întrebat fiind de reporterul unui ziar local dacă se consideră vinovat de crima oribilă, el a răspuns că nu are nicio mustrare de conștiință (dimpotrivă!), pentru că își apăra patria - marea URSS. Iar letonii erau fasciști, respectiv femeia arsă ar fi născut un fascist. Iar fasciștii trebuie uciși încă din fașă sau din burta mamei (apropo, argumentul ăsta a fost invocat recent, în cadrul unei emisiuni tv despre războiul din Cecenia, de către un militar rus, cu referire la ceceni și copiii lor). Cam așa judecă „eliberatorii” noștri și trebuie să fii total idiot ca să-i omagiezi cu ocazia zilelor lor corporative, în special 9 mai. Dar molotovenii sunt neîntrecuți când se pune problema pupatului de cizme care le apasă grumazul. Cu doi ani în urmă, acest monstru criminal, Kononov, a zdohnit. Din fericire, nu a reușit să obțină câștig de cauză la CEDO, unde s-a plâns pe verdictul justiției letone care l-a condamnat în prima instață la 6 ani de pușcărie, verdict anulat, din păcate, de Curtea Supremă de ustiție a Letoniei (îi am în fața ochilor pe judecătorii Curții Constituționale de la Chișinău, care au decretat ilegal un monument ridicat în memoria deportaților, și totul îmi este clar). Totuși, procesul a fost reluat și a durat mai mulți ani. CEDO nu l-a îndreptățit pe acest criminal de război, stârnind furia Rusiei. Deci, a zdohnit fără să obțină de la europeni calitatea de erou imaculat. Măcar atât dacă tot a fost mare șef în Letonia toată viața (îmi imaginez cum se comporta cu populația autohtonă, mai ales că era boss la Interne), fiind decorat de ruși cu sute de medalii. Vă imaginați un proces de genul ăsta în Molotova? Eu nu. Mai degrabă cred în posibilitatea formării unui tsunami pe Nistru ori Prut decât în capacitatea molotovenilor de a interpreta istoria cu alți ochi decât ai rușilor.