Ce înseamnă „pohui”, totuși?

Românii de peste Prut se tot întreabă ce înseamnă „pohui” și am impresia că nu mai primesc răspuns, dacă curiozitatea lor rămâne nestinsă în continuare. Unii bine-intenționați de pe aici, fani ai formației care încearcă să devină celebră prin intermediul injuriilor și obscenităților, înmoaie accentele, pretinzând că s-ar traduce „mi-e indiferent”. Exact așa! Te întreabă copilul: „Tată, mă lași să fumezi”. Și tu îi răspunzi blazat: „Pohui!” (adică, fumează, eu n-am treabă, mi-e indiferent, și eu fumam la vârsta ta). Sau mama îi spune fiicei să pună mai multe haine pe ea, să nu răcească, și fiica îi răspunde absentă, ca o emo adevărată: „Pohui”. Și peste tot, în orice situație, neutrul „pohui” îl poate substitui lejer pe confratele său lingvistic „mi se rupe”, mai ales la școală, grădiniță, în biroul șefului, la ședințele parlamentare transmise în direct la radio și televizor. Pentru că, la urma urmelor, „mă doare-n p...” asta și înseamnă de fapt - „mi-e indiferent”. Sau nu-i așa?