Râde hârb de oală spartă

Am urmărit un film deja vechi despre Traian Băsescu, realizat de nişte realizatori ruşi, care mi-a atras atenţia în special prin atitudinea afişată şi modul în care au tradus o expresie. Evident că Băsescu nu a fost la înălţime atunci, şi-a boţit rău imaginea şi, probabil, a pierdut masiv voturile romilor. Dar aici vreau să scot în evidenţă alte amănunte, puţin probabil dezbătute la momentul respectiv. În primul rând, m-a şocat pretenţia realizatorilor care s-au arătat scandalizaţi de atitudinea preşedintelui român şi discuţia pe care o avuse în privat despre ziarista de etnie romă, insistând în acelaşi timp asupra strabismului lui Băsescu, pe care-l ridiculizează. Păi, dacă suntem porniţi pe combaterea unor manifestări rasiste, care îi marginalizează pe unii oameni în baza unor trăsături specifice ori atribuite, mai avem dreptul să stigmatizăm pe cineva pentru un defect fizic? În cazul acesta, ei nu au fost nedrepţi cu persoanele ce suferă de strabism? Cum s-au simţit aceştia când, la un canal cu acoperire locală ori naţională, nişte ziarişti respectabili, de obicei rezonabili, râd de cineva pentru că priveşte cruciş? Apoi, mi-a părut hilar modul în care au tradus expresia "ţigancă împuţită". Se ştie că, de regulă, în expresii, cuvintele îşi pierd, parţial sau chiar total uneori, sensul denotativ. Ziariştii ruşi au tradus expresia "ţigancă împuţită" prin "e ţigancă, de la care pute" . Hmmmm, şi când cineva îl numeşte iritat pe altcineva "securist împuţit", are în vedere faptul că nu se spală, că emană miros neplăcut, ori se referă mai degrabă la nişte calităţi morale? În cazul lui Băsescu, înclin să cred că "împuţită" a fost sinonim cu "nesimţită". Evident, asta nu-l absolvă de vină, mai ales că "împuţit" nu are absolut în niciun context conotaţii pozitive, dar îmi par la fel de imorale şi reportajele tendenţioase ale gazetarilor, care falsifică conştient realitatea, îngroşând culorile. De altfel, filmul ruşilor nu m-a surprins pentru că n-am reuşit să văd niciun reportaj rusesc pozitiv despre realităţile româneşti, România fiind prezentată tradiţional ca un soi de duşman etern, dar nedeclarat oficial, al Rusiei. Şi dacă mai punem la socoteală că Băsescu nu era nici pe departe un politician care să le inspire simpatie... Poate greşesc când afirm că nu există filme ruseşti despre România, cu mesaj pozitiv. În cazul în care cineva e mai bine informat în acest sens, îl rog să ne recomande şi nouă unul, eventual cu link la sursă, dacă e stocat în spaţiul virtual.