Rmodovenii versus spaţiul public/spaţiul privat

Cetăţenii rmoldoveni, în special cei religioşi, au o mare problemă cu înţelegerea sintagmelor "spaţiu public" şi "spaţiu privat", mai ales că le interpretează la bunul lor plac, ajungând să le confere într-un final sensuri total opuse, în funcţie de context. Când e vorba de manifestaţii publice ale minorităţilor sexuale, argumentul lor de bază este că n-au nimic împotriva homosexualilor, cu condiţia ca aceştia să se manifeste în spaţiul lor intim, după perdele, deşi la manifestaţiile în cauză nu se pune problema sexului pe stradă. În schimb, când sunt filmaţi cum îşi fac cruce în stradă, sar cu beţe ori pietre la ziarişti, pretextând că aceştia le-ar viola intimitatea. Chiar aşa. O cruce amplasată în spaţiul public, şi încă ilegal, poate fi echivalată cu icoana din colţul dormitorului, nu-i aşa? Cât de repede au uitat ei, totuşi, de sfaturile adresate minoritarilor sexuali, cât de inconsecvenţi pot fi! De când, mă rog, cineva poate pretinde în spaţiul public drepturi egale cu cele din dormitor? Vrei să-ţi faci cruce fără ca cineva să te deranjeze cu indiscreţia sa? O poţi face acasă, acolo nimeni nu are dreptul să se arate interesat de gesticulaţia şi bolboroseala ta, cum se întâmplă de obicei în spaţiul public. Mai ales că, aici, sunt amplasate şi o mulţime de camere video, pe tot fel de edificii de stat ori private, respectiv, nu prea ai cum să scapi de obiectivul camerei de filmat. Doar nimeni nu sare cu pietre la ele, să le spargă, pe motiv că îi filmează fără permisiunea lor, atunci când merg pe stradă. Vor ajunge rmoldovenii să facă vreodată diferenţa între aceste două sintagme: "spaţiu public" şi "spaţiu privat"? Dacă e să fiu sincer, problema mă cam depăşeşte.

Şi lipsa de patriotism are plusurile ei

Ciclistul rmoldovean Oleg Berdos, care a debutat la Jocurile Olimpice de la Londra, a abandonat cursa la km 168, de pe poziția 119. Hmmm, interesant, de ce ciclistul nostru nu a reuşit nici măcar să încheie cursa, să parcurgă ultimii 32 de km care-i rămăsese de parcurs, măcar şi de pe ultimul loc? Să fie oare din cauza inaniţiei? Ori a pregătirii fizice, suficiente doar pentru participarea la o competiţie sătească?

Norocul meu că nu sunt un împătimit al sportului şi niciun patriot al ciotului de ţară Rmoldova, altfel, cine ştie, poate aş fi suferit îngrozitor...

Dle Filat, poate ar fi timpul să vă interesaţi de statutul fiscal al lui Kantarean şi bisericii lui

Premierul Filat se arată foarte neliniştit şi nemulţumit de faptul că impozitarea fiscală este sub orice critică, că cetăţenii nu-şi conştientizează calitatea de contribuabili. De aceea, a decis să meargă săptămâna viitoare la Ministerul Finanţelor, să se strofoace la demnitarii de acolo că nu îşi fac meseria cum trebuie. Aş fi total de acord cu dl Filat dacă şi biserile, în special cea ortodoxă, ar fi srl-uri ce achită taxe şi impozite. Dar nici pe departe nu e aşa. Mai mult, Kantarean se plimbă gratis cu o maşină luxoasă cu numere de Guvern, cheltuielile fiind puse pe seama contribuabililor. Şi Filat ştie de asta, cu siguranţă! Deci, înainte de a vă arăta nemulţumit de situaţia din domeniul impunerii fiscale, de lipsa patriotismului financiar al contribuabililor, poate ar fi cazul să nu mai discriminaţi cetăţenii după criterii fanteziste, să-i împărţiţi în caste, în care unii sunt trataţi ca nişte împăraţi şi se simt ca într-un rai fiscal, iar alţii tre' să ducă tot greul pe spatele lor. Poate ar fi cazul, dle Filat, să nu mai arătaţi acuzator cu degetul spre cei care şi aşa o duc de azi pe mâine şi să vă puneţi problema impozitării adevăraţilor bogătaşi.

Neparticipare = împiedicare???

Ponta şi cu ciracii lui socialişti îmi amintesc, prin atitudinile afişate, tot mai mult de comuniştii fundamentalişti din Rmoldova (nu că băsescienii pdl-işti ar fi mai de treabă). Cel mai mult mă irită la ei, la fel ca şi la bolşevicii locali, modul în care interpretează prevederile legislaţiei. Să fie incapabil un prim-ministru să facă deosebire între doi termeni care pot fi diferenţiaţi şi de un elev din ciclul primar? Cuvintele "neparticipare, absenteism, îndemn" sunt sinonime cu "împiedicare"? Primii termeni exprimă o simplă atitudine la care are dreptul orice cetăţean într-un stat de drept, în timp ce al doilea, folosit în contextul electoral, reprezintă nişte acţiuni ce contravin, de regulă, legislaţiei. De când îndemnul de a nu participa la vot, care face parte din tactica electorală a unui partid, este confundat cu "împiedicarea" ori obstrucţionarea unui scrutin prin căi ilegale? Modul distorsionat în care noua putere interpretează nişte termeni elementari mă fac s-o detest tot mai mult. Mesajul lor este adresat fie unui electorat care ar vota cu ei în orice condiţii, fie unor alegători total agramaţi şi inconştienţi. Cred că anume mirosul de escrocherie, emanat de confundarea unor noţiuni elementare, de agresarea logicii, a bunului-simţ, îmi provoacă un sentiment de vomă vizavi de politica de peste Prut, care se pare că nu e cu nimic mai brează decât cea de la Chişinău.

Biserica rusă îşi marchează teritoriul

Enoriaşii bisericii rusificatoare din RM îşi îndeplinesc misiunea pe care au primit-o de la biserica-mumă kremlineză, fără a mai ţine cont de prevederile legale şi de organele de resort locale. După ce au abandonat parcul de lângă liceul "Gogol", unde protestau împotriva chipsurilor din actele de identitate (mai bine ar protesta împotriva zombării religioase), ei au plecat lăsând în urmă o cruce bine înfiptă în pământ, cu mult beton turnat la fundament. Dar cel mai scandalos îmi pare faptul că crucea lor kicioasă este acoperită cu inscripţii ruseşti, cu litere chirilice mari, urâte, deşănţate. Cam de ce ar trebui să-şi găinăţeze fiecare ieroglifele în spaţiul public, fără permisiune de la administraţia publică locală? Nu ar fi fost o chestie de bun-simţ să-şi instaleze monstruozitatea în lăcaşele lor, fără a ne stresa şi pe noi?

Informatica în multe şcoli săteşti

Unii spun că, în localităţile săteşti, informatica este predată în continuare la nivel abstract, de învăţare a unor limbaje de programare gen Pascal. În loc să-i înveţe pe copii reguli elementare, practice, de lucru la calculator, cum să navigheze pe net, administraţiile şcolilor păstrează computerele ca pe nişte icoane, de frică să nu iasă din uz, mai ales că nici profesorii de informatică, în mare, se tem să se apropie de un calculator, neştiind nici cum să-l "pornească". De aceea, proful va lua o carte cu limbajul Pascal şi le va dicta copiilor conţinutul ei, în timp ce pe computere se aşează praful. Că doar asta e funcţia lor primară, de icoane, de obiecte cu care administraţia se mândreşte când sosesc în vizită tot soiul de comisii. Din fericire, acum computerele au devenit accesibile pentru mai multă lume, şi copiii se descurcă de sine stătător, unii căpătând abilităţi de adevăraţi programatori. Că, dacă s-ar fi lăsat în grija şcolilor, ar fi rămas cu ideea că computerul este o zeitate despre care doar se vorbeşte, dar pe care e interzis să pui mâna.

Procuratura validează implicit afirmaţiile anonimului "deconspirator"?

Un anonim postează pe curaj.net un text despre activitatea SIS, cu o listă de persoane, care ar fi, în opinia lui, angajaţi SIS. Mă rog, pe un site de opinii poţi pretinde multe, inclusiv că Rmoldova are bombă nucleară în cariera de la Pruncu. Unii pot să creadă, alţii nu. Zvonuri apar multe pe net, mai ales pe situri de socializare. Dar când procuratura deschide un dosar penal pe motiv că ar fi deconspirate numele unor angajaţi SIS, fapt care se pedepseşte penal, ce se întâmplă, de fapt, în această situaţie? Eu cred că exact ce imputează organul unui anonim nebulos, cu credibilitatea practic zero. Adică deconspiră numele angajaţilor SIS, validând afirmaţiile unuia pe care puţini s-au obosit să-l citească, mite să-i mai dea crezare. Îmi par extrem de bizare acţiunile procuraturii, nu atât în sensul procedurilor legale derulate, cât al logicii, dacă pornim de la miza problemei, a dosarului penal, de la interesele propriu-zise ale unei instituţii secrete, care se desecretizează exact în momentul în care încearcă să dosească secretul preţios.

FASHION. Schismă la moldovenişti!

Cea mai proaspătă şi convingătoare dovadă este noul tricou, pe care e înfăţişată o siluetă, de domnitor presupun, cu coroană în cap şi cu o cruce în mână, cam ca monumentul de lângă parcul "Ştefan cel Mare", din Chişinău. Spre deosebire de tricoul propus de designerii comunişti şi prezentat de modelul Iura Munteanu, noul tricou şi-a păstrat doar culoarea roşie, în schimb inscripţia e cu grafie latină, iar etnonimul e ortografiat corect româneşte, adică "moldovean, nu "moldovan", aşa cum grăieşte Iura şi Kompania lui comunistă.

Vedeţi şi voi cum arată noul tricou şi dacă merită 70 de lei md. Maika cu grafie cirilică nu ştim cât coastă, cine ştie poate ne trimite un bip :)

Când capitalul e mai detestat decât Lukaşenko

Urmăresc cu atenţie evoluţia politică a unor activişti şi activiste civice sau politice de la Chişinău, una dintre care este Maia Laguta. Ştiu că are predilecţii stângiste, dar nu în sens european, ci mai degrabă în tradiţie rusească. Am reuşit să înţeleg într-un final de ce Laguta este supărată pe stângiştii de sorginte sovietică de la Chişinău. Aici, aşa-numitele partide de stânga au fost nevoite să se adapteze la realităţile locale, şi nu au reuşit să-şi impună în mod absolut dictatura, neavând în mâinile lor întreaga putere. Respectiv, dictatura, cică a proletariatului, în realitate a unei clici dictatoriale şi putred de bogate, care stăpâneşte tot, inclusiv suflete cetăţenilor transformaţi în supuşi, a fost una parţială şi a clacat când a încercat să se impună total şi definitiv.

După ce s-a arătat extrem de încântată de Belarus-ul lui Lukaşenko, am înţeles care e idealul politic al Maiei Laguta. Statul de la Răsărit, unicul de pe continent care nu face parte din Consiliul Europei, este totalmente în mâinile unui tiran care a înăbuşit orice tentativă a cetăţenilor de a trăi liber, a lichidat societatea civilă, iar partidele de opoziţie care au mai rămas nu joacă absolut niciun rol în viaţa politică. Deci, Belarus-ul e un stat în care funcţionează sistemul politic monopartit, la fel ca şi în URSS, şi actualele ţări comuniste din lume. Chiar dacă, ofical, în Belarus nu este la guvernare un partid comunist, de facto, această ţară e o Uniune Sovietică în miniatură. De asta nostalgicii după URSS sunt atât de ataşaţi de Belarus, pe care îl invocă mereu drept model.

Deci, Maia Laguta m-a dezamăgit încă o dată, după evoluţia ei controversată din ultimul timp. Îmi place în anumite momente când este justificat împotriva politicienilor corupţi, inclusiv de factură socialist-comunistă, dar realizez că idealurile ei politice ne-ar duce în esenţă, în aceeaşi văgăună, în maniera lui Voronin ori Dodon. De modul cum percepe ea libertăţile individuale, drepturile omului, cum se raportează la lumea mai liberă (cel puţin comparativ cu Rmoldova) nici nu mai are rost să vorbesc.

Maneliştii, basarabenii şi politica românească

Comunitatea maneliştilor din România s-a implicat activ în campania electorală pentru alegerea preşedintelui, demonstrând un activism civic ieşit din comun. Nu o au ei cu ideile înalte, bazate pe doctrine şi drepturi specifice ce ţin de corectitudinea politică, dar de una sunt totuşi conştienţi: traiul mai bun. În timp ce unii sunt sigur că Diaconescu le va aduce prosperitatea jinduită, alţii flutură plin de speranţă portretele lui Băsescu. Se pare că şi unii internauţi basa şi, mai nou, Sergiu Mocanu cu "Antimafia" lui, intenţionează să protesteze mâine împotriva vizitei lui Ponta. Chiar dacă nu-l simpatizez nici eu, găsesc oarecum inoportună manifestarea ostilităţii faţă de o alianţă aflată la guvernare peste Prut, care cum-necum reprezintă majoritatea românească. Mai ales că atunci când vin în vizită demnitari ruşi gen Lavrov, nimeni nu se agită, cu excepţia lui Onoje :) Cred că alianţa românească de la guvernare va fi pedepsită de UE dacă îşi va încălca grosolan atribuţiile, iar basarabenii ar trebui să fie un pic mai neutri în acest caz. La o adică, nu mi-aş dori o guvernare românească ostilă basarabenilor pentru că aceştia s-au manifestat ca nişte fraieri, cu protestele lor în susţinerea unui politician aflat oricum la apusul carierei.

Basarabenii "cool" şi limba moldovenească de la Balta

Proiectul linghii moldoveneşti tiraspolean sau de la Balta, din timpurile RASSM, a reuşit de minune, dacă e să ne raportăm la postările basarabenilor "şmecheri" şi "ghiduşi" de pe Facebook. Cu toate că ei înşişi râd de babilonia lingvistică moldovenească, născută în capul unui psihopat mancurtizator, în realitate ei o practică cu multă plăcere, fără frica de a fi consideraţi cretini ori oligofreni. Se pare că tinerii basarabeni chiar nu au nicio scuză pentru că, spre deosebire de sărmanii moldoveni de acum aproape un secol, au avut parte de ore de limbă română la şcoală, inclusiv moldoveneasca ortografiată cu grafie chirilică, din dreapta Nistrului, nefiind radical diferită de română. Totuşi, tinerii basarabeni de astăzi se cred cool şi emancipaţi folosind pe reţelele de socializare un limbaj de idioţi, preluat de la "transnistrenii" din perioada interbelică.

De fapt, poate că anume asta şi face limbajul oligo-moldovenesc atât de prestigios şi special - vechimea lui, tradiţia care îi conferă nobleţe şi farmec? Nu ştiu exact care o fi cauza, dar limba de la Balta face ravagii în continuare în rândul tineretului şcolit, fiţos şi snob de la Chişinău.

BUNUL SAMARITEAN. Cum comisarul Mușuc a râs de Tudor Pânzaru

- HA-HA-HA... Aşa a râs comisarul de Chişinău, Silviu Muşuc, de Tudor Pânzaru. De ce? Stai să-ţi explic. Vrând să-l impresioneze cu bunătatea sa pe protestatarul de alături, din parcul taliban, un popă l-a îndemnat pe Tudor Pânzaru să meargă la bufetul suedez al mironosiţelor şi fraţilor ortodocşi, să se înfrupte şi el cu ceva. Din păcate, s-a dovedit o bunătate neacoperită de nimic, pentru că produsele abundente din bufetul suedez nu erau ale lui. Respectiv, când Tudor s-a apropiat de bucătar să-şi ia porţia promisă, acesta s-a răstit la el, respingându-l: "Noi nu avem mâncare pentru alde tine!". Sărmanul Tudor, îi venea să intre în pământ de ruşine, după cum ne-a spus el mai târziu, încă roşu la faţă de jenă. Mai ales că, pe altături, s-a întâmplat să treacă exact în momentul cela comisarul Muşuc, care murea de râs (vezi mai sus) la scena derulată în faţa lui, radiind de satisfacţie şi dispreţ.

Antonimul cuvântului "homosexual" e "ministru"?

Într-un anumit fel, ţin să-i dau dreptate regelui şanson-ului local şi al gopnicilor care, mai ceva ca în mitul american, a sărit de la volanul unui tractor direct în fruntea unui guvern sau parlament. Voronin ştie el ce ştie când face dezvăluiri referitoare la orientarea sexuală a miniştrilor. Evident, corelaţia miniştrilor de orientare sexuală pretins minoritară nu era diferită în guvernele desemnate de către preşedintele originar din Corjova, doar că, în cazuri din astea, discreţia e mai presus de toate. Exact ca în expresia: "Îs mai aproape dinţii decât părinţii". Una nu pot înţelege. De ce gazetarii di la Moldova se arată scandalizaţi de o presupusă orientare neheterosexuală a unor parlamentari ori miniştri? E interzis, ruşinos, penibil, indiscret...? Mai mult decât nunţile hetero chiuitoare în spaţiul public??? Mă îndoiesc.

Denis Latâşev cântă "sex bomb", iar Anatol Latâşev protestează împotriva evidenţei electronice a cetăţenilor

Cu siguranţă, îl putem considera pe Ioan Gură de Aur drept sfântul protector al pretinşilor atei sovietici, convertiţi subit la creştinism când bisericile au devenit o afacere extrem de înfloritoare. De ce? Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar în perioada sovietică era foarte prestigios să ai dinţi de aur. Posesorul unei guri aurite căpăta imediat un statut care îl înălţa mult deasupra muritorilor de rând, şi nu era greu de ghicit că ai în faţă un funcţionar public, chiar când acesta era fără mapa concrescută subsuoară. Era suficient să-şi ferească buzele de pe dinţi. Nu întâmplător, unii îşi extirpau dinţii sănătoşi, implantându-şi aur în gingii. Deci, sfântul cu gura aurită este mascota ideală a convertiţilor sovietici. O confirmă şi interpretul de muzică populară, Anatol Latâşev, care îl invocă şi care ne previne că se apropie o Apocalipsă. Vă rog să nu-l blamaţi prea tare, nu putem pretinde de la el să fie profesor de logică şi nici fizician, deşi cunosc şi fizicieni, de pe la Străşeni, care îi sperie pe toţi cu bau-baul lor celest. Spune el înflorat şi figurat că alege crucea în loc de pâine, dar toţi ştim că versificaţia pentru asta e dată omului: să mintă frumos şi elegant. Evident că automobilele de lux şi telefoanele de ultimă generaţie cu care sunt înarmaţi nu le creează misticilor din faţa parlamentului impresia că ar fi incluşi într-un sistem, supravegheaţi, controlaţi etc. Deşi cântăreţul de muzică populară încearcă să ne convingă că familia îl susţine în lupta contra Antihristului, se pare că, totuşi, fiul lui e un pic mai relaxat în această privinţă, după cum vă puteţi convinge în filmuleţul de mai jos.

Râde hârb de oală spartă

Am urmărit un film deja vechi despre Traian Băsescu, realizat de nişte realizatori ruşi, care mi-a atras atenţia în special prin atitudinea afişată şi modul în care au tradus o expresie. Evident că Băsescu nu a fost la înălţime atunci, şi-a boţit rău imaginea şi, probabil, a pierdut masiv voturile romilor. Dar aici vreau să scot în evidenţă alte amănunte, puţin probabil dezbătute la momentul respectiv. În primul rând, m-a şocat pretenţia realizatorilor care s-au arătat scandalizaţi de atitudinea preşedintelui român şi discuţia pe care o avuse în privat despre ziarista de etnie romă, insistând în acelaşi timp asupra strabismului lui Băsescu, pe care-l ridiculizează. Păi, dacă suntem porniţi pe combaterea unor manifestări rasiste, care îi marginalizează pe unii oameni în baza unor trăsături specifice ori atribuite, mai avem dreptul să stigmatizăm pe cineva pentru un defect fizic? În cazul acesta, ei nu au fost nedrepţi cu persoanele ce suferă de strabism? Cum s-au simţit aceştia când, la un canal cu acoperire locală ori naţională, nişte ziarişti respectabili, de obicei rezonabili, râd de cineva pentru că priveşte cruciş? Apoi, mi-a părut hilar modul în care au tradus expresia "ţigancă împuţită". Se ştie că, de regulă, în expresii, cuvintele îşi pierd, parţial sau chiar total uneori, sensul denotativ. Ziariştii ruşi au tradus expresia "ţigancă împuţită" prin "e ţigancă, de la care pute" . Hmmmm, şi când cineva îl numeşte iritat pe altcineva "securist împuţit", are în vedere faptul că nu se spală, că emană miros neplăcut, ori se referă mai degrabă la nişte calităţi morale? În cazul lui Băsescu, înclin să cred că "împuţită" a fost sinonim cu "nesimţită". Evident, asta nu-l absolvă de vină, mai ales că "împuţit" nu are absolut în niciun context conotaţii pozitive, dar îmi par la fel de imorale şi reportajele tendenţioase ale gazetarilor, care falsifică conştient realitatea, îngroşând culorile. De altfel, filmul ruşilor nu m-a surprins pentru că n-am reuşit să văd niciun reportaj rusesc pozitiv despre realităţile româneşti, România fiind prezentată tradiţional ca un soi de duşman etern, dar nedeclarat oficial, al Rusiei. Şi dacă mai punem la socoteală că Băsescu nu era nici pe departe un politician care să le inspire simpatie... Poate greşesc când afirm că nu există filme ruseşti despre România, cu mesaj pozitiv. În cazul în care cineva e mai bine informat în acest sens, îl rog să ne recomande şi nouă unul, eventual cu link la sursă, dacă e stocat în spaţiul virtual.

Tu la care paradă ai alege să mergi?

Dacă aţi avea de ales să participaţi la o manifestare publică, unde să vă simţiţi bine, relaxaţi, unde să nu vă sufoce ura şi ranchiuna, ce variantă aţi alege dintre cele două propuse un pic mai jos? La o adică, testul propus ar fi şi bun indicator al mentalităţii aborigene, care ar măsura destul de exact distanţa pe care o avem de parcurs până ne vom regăsi în Europa - o lume în care pretindem că vrem să ne integrăm.

Festivism rmoldovenesc

Trec cu privirea peste un blog ce agregă ştiri, şi mă apucă nedumerirea la citirea câtorva din ele, ceva de genul "4 mii de persoane vor primi insigna „Deportat"". Deschid o ştire la subiect, şi citesc încă o informaţie şocantă: "Primăria municipiului Chişinău va asigura transportarea tuturor deportaţilor". Ce se întâmplă, se reactivează lagărele de concentrare ruseşti şi germane? Dacă e să ne luăm după cum reflectă evenimentele mass-media locală, se pare că anume asta se întâmplă.

Pe lângă viaţă

A fost tot timpul la fel, de când se ţinea minte. O fantomă care priveşte la viaţă dintr-o parte şi îi pare de la sine înţeles că ceilalţi chiar şi-o trăiesc cu adevărat. Se chinuia să treacă neobservat şi era fericit că-i reuşeşte. Serile avea fantasme cu băieţi frumoşi, iar a doua zi dimineaţa ori peste zi simţea un dezgust intens când îşi amintea de imageria erotică nocturnă. I-a luat ani buni să se obişnuiască cu ciclul schizoid şi să scape de senzaţia de silă faţă de propria persoană, de sentimentele de vinovăţie. Era năucit tot timpul şi nici nu putea fi altfel. Şi la şcoală, şi în familie, şi cu prietenii vorbea numai ce trebuie. Iar el nu era "cum trebuie". Din fericire pentru el, discuţiile despre dragoste şi sex erau considerate ruşinoase, şi goana după minge, pe stadion, nu implica fraze automate, rostite fără a fi conştientizate în prealabil. Cu gura până la urechi, un coleg s-a apropiat de el, cu un caleidoscop în mână. "Ia vezi ce am aici", îi spuse el complice. Piesele din caleidoscop configurau o femeie goală. Îl înapoie oripilat. Băieţii erau foarte veseli şi excitaţi. Zmulgeau cilindrul unul de la altul şi nu se mai săturau să se holbeze la vaginul păros al divei din caleidoscop. "Fuuu, mi-e greaţă", răspunse el involuntar, ingenuu la întrebarea nerăbdătoare a amicului: "Ei, cum ţi-a părut?". "Greaţă???", au sărit ca la comandă ceilalţi băieţi. "Ce-i cu tine, wăi? Nu vezi ce frumoasă este?". "Mie nu nu-mi place", repetă el convins. Îşi imagina ce s-ar fi întâmplat atunci dacă colegii ar fi fost la fel de conştienţi în materie de sexualitate, cum sunt elevii astăzi. Nimeni nu a luat-o ca pe un afront ori ciudăţenie, absorbiţi de propriile fantasme. Cam toată viaţa a fost la fel. Starea de momâie alienată devenise pentru el o a doua natură. Nu deranja pe nimeni pentru că trăia "cum trebuie". Prezenţa lui era suportabilă pentru anturaj pentru că nu era compromiţătoare. Şi asta îi asigura echilibrul psihic minim, chiar dacă precar. Dar îl distrau teribil apelurile la implicare într-o cauză sau alta, unde trebuia să mimeze interesul şi pasiunea, ca şi cum viaţa nu-i era şi aşa falsă de la un capăt la altul. Nu a reuşit să depăşească niciodată, mental, vârsta adolescenţei. Nici nu avea cum pentru că nu se schimbase nimic în viaţa lui, în pofida înaintării în vârstă. A rămas la fel de alienat, până la sfârşitul vieţii, cu sexualitatea developată doar în fantasme şi cu o viaţă reală de călugăr ascet.

Şmecherii se îmbogăţesc, fraierii se bucură

Fotbaliştii spanioli au revenit acasă mai bogaţi cu minimum câteva sute de mii de euro fiecare. Evident, pot să-şi piardă cunoştinţa de fericire. Pe ei îi înţeleg. Dar nu reuşesc să înţeleg bucuria extraordinară a restului spaniolilor, afectaţi de criză în marea lor parte, care au ieşit în stradă să serbeze un eveniment care i-a făcut pe vreo 20-30 de oameni mai bogaţi decât erau. Asta se numeşte patriotism? Sau altfel? Se bucură că a învins echipa lor de fotbal? Şi? Mai înţelegeam dacă ar fi fost vorba de nişte descoperiri ştiinţifice, dacă reuşeau să inventeze un vaccin contra cancerului ori altor maladii teribile, dacă găseau o alternativă ieftină la combustibil şi altele. Ceva de pe urma căruia ar fi beneficiat toată societatea ori chiar omenirea la nivel practic, nu doar o gaşcă de flăcăi bine făcuţi care şi-au completat conturile în bancă, făcându-i pe fraieri să leşine de extaz :) Mai înţelegeam dacă ar fi fost vorba de o manifestare umană care i-ar fi făcut pe admiratori să devină mai buni, să le lărgească orizontul etc. Dar nici pe departe nu e aşa. Pe lângă faptul că pe tribune sunt promovate tot soiul de slogane naziste, discriminatori, că arenele de fotbal sunt locul de întâlnire a troglodiţilor, numiţi fani, care distrug şi agresează tot ce le pică în cale, asta fiind un titlu de glorie la ei, nici fotbaliştii ori antrenorii lor nu au o minte mai deschisă. Unii din convingere, alţii de frică. Doar ar risca altfel să se îndepărteze prea tare de fiinţele de grotă ce-i venerează.

Vor fi ridicate corturile lui Cibric când va veni Angela Merkel?

Am trecut azi prin faţa Palatului Republicii, unde parlamentul RM îşi are sediul provizoriu, şi am observat o privelişte ca în filmele de epocă, în care ruşii buni, partizani, luptă împotriva faşâştilor răi. Zeci de corturi noi au fost amplasate sub copacii ce le ţin manifestanţilor umbră, o bucătărie de campanie, femei şi bărbaţi tolojiţi pe iarbă, icoane, steaguri bisericeşti, călugăriţe, enoriaşi bărboşi... Oamenii sunt puşi pe fapte mari, vor să anuleze orice amintire referitoare la păcatul sodomiei din Legea noua adoptată a şanselor egale şi să elimine chipsurile din buletine. E interesant că directoarea liceului rus "Gogol" nu se mai arată scandalizată de protestul bărboşilor şi îmbroboditelor, organizat pe teritoriul pe care altădată şi-l revendica ca fiind unul privat, deşi aceştia au ocupat întregul parc, nici de gunoiul pe care l-ar lasă în urmă protestatarii etc., ca altădată, când aici se instalase cu un cort Tudor Pânzaru, umil, într-un colţ al parcului, protestând deja al treilea an, după ce este izgonit periodic de putere, din faţa diferitor edificii de stat, atunci când o consideră necesar şi oportun demnitarii-regi.