Poate avea cineva experiențe spirituale fără a-și da ochii peste cap?

Cea mai puternică latură a unui credincios este că el o poate face pe misteriosul, pe profundul, fără a mai fi nevoit să aducă și argumente în susținerea tezelor lui religioase (pfuuuu, cât de vulgar sună cuvântul când e vorba de credința care transcende noțiunile, rațiunea noastră mărginită și mai ales lipsa de minte). Deci, să știi că n-ai nicio șansă când te abordează un credincios din ăștia șmecheri, cu ochii dați peste cap, care va repeta ca un papagal cuvânte gen ”experiență”, ”spiritual” sau le va uni, formând o sintagmă - ”experiență spirituală”. Ei bine, dacă e vorba de exepriență spirituală, orice argument rațional își perde rostul. Cele mai mari tâmpenii și gogomănii religioase devin sublime pentru că, de fapt, ascund niște revelații accesibile doar credinciosului mistic, cuprins de poezie. Care privește disprețuitor, de sus, la profanii ce nu-și pot provoca transe religioase pentru prostituarea creierului.