Emisiune în direct (din seria "Artişti basarabeni ciufuţi")

Am urmărit câteva secvenţe de la emisiunea "Salutare, naţiune!", realizată de Andre Gheorghe, cu participarea unor personalităţi basarabene, perimate din punctul meu de vedere, care au fost scoase de la naftalină de prezentatorul de peste Prut. Nu cunosc criteriile care au stat la baza deciziei lui, dar proiectul i-a reuşit de minune. Pentru că am avut impresia la un moment dat că numai el e rezonabil în studiou, iar invitaţii lui - nişte loviţi în cap de bâta sovietică.

Mai întâi cântăreaţa Maria Sarabaş şi-a scos în evidenţă modul de gândire bolşevic, manifestându-şi admiraţia faţă de sistemul sovietic, de comisarii lui care ştiau să menţină cultura, gustul publicului la un nivel înalt. Întrebată de moderator dacă are cineva dreptul să stabilească pentru altcineva ce înseamnă valoare şi să-i indice ce tre' să-i placă, Sarabaş n-a reuşit să se expună asupra subiectului pentru că a intervenit prompt şi afectat actriţa Ninela Caranfil. Care a confirmat categoric că un academician are dreptul să stabilească fără putinţă de tăgadă valoarea unei opere artistice şi să-i oblige pe restul muritorilor de rând să se conformeze admirând necondiţionat şi savurând pe culmile beatitudinii valoarea în sine, la care pot avea acces doar iniţiaţii şcoliţi în instituţii de profil. Indignată că ideile ei selecte au fost ironizate de moderator, actriţa a părăsit teatral (artiştii local nici n-ar reuşi altfel)  studioul, în imaginarul ei probabil - plină de demnitate. Mai ales după ce-a reuşit să ne amintească, pe un ton îmbufnat, de martiriul basarabenilor care au reuşit să-şi păstreze identitatea (odioasă tematică!) după 1812 şi n-au fost asimilaţi de ruşi. Deci, vă rog, ciocu' mic şi aplaudaţi-ne! Nu vedeţi câte merite avem?!

În general, detest ţinuta şi prestaţia, atât scenică cât şi din spaţiul public, a majorităţii covârşitoare a artiştilor basarabeni, destul de prost şcoliţi, practic nuli la capitolul "Teorie" - nu că în actul de creaţie propriu-zis ar fi mai buni - (s-au temut, sărmanii, să nu-şi altereze talentul ingenuu, dacă pun mâna pe carte). Există şi excepţii, bineînţeles, dar niciuna n-a fost prezentă, din păcate, în studiou. Artiştii (cântăreţi, actori sau scriitori) prezenţi la emisiune s-au mărginit să emită enormităţi cu o voce şi nişte gesturi preţioase, pe care ei le substituie de obicei argumentelor raţionale, rostite simplu. Dar dacă oamenii noştri de artă preferă să aibă figură de preot, oracol sau de înţelept convenţional (cu ochii daţi peste cap, cu părul în vânt şi fluturând graţios din mâini), să emită platitudini cu aerul că vorbesc din centrul fiinţei, nu-i putem decât lăsa să leşine de autoadmiraţie. Noi vom încerca să ne păstrăm cumva cumpătul.