La Publica TV a fost invitat un personaj grotesc (se pare că trece pe aici drept istorician, nu înţeleg de ce nu l-au adus în studiou şi pe Dubrovski), care s-a arătat surprins că deportaţii nu s-au simţit liberi, aşa cum s-a simţit el, independent de regimul în care a trăit. Concluzia s-a impus de la sine: pentru că n-au avut suficient curaj. Mai mult, el a avut câteva rude cu mai multe hectare de pământ în "timpul ocupaţiei româneşti", dar care totuşi n-au fost deportaţi, pentru că n-au fost denunţaţi de alţi moldoveni. Marele popor rus nu poartă nicio vină pentru deportările masive, aşa cum sunt tentaţi mulţi să creadă. Totuşi, celebrul istorician moldovenesc a admis pe o clipă că evenimentul a avut loc, dar s-a reabilitat imediat bolmojind
că "asta e istoria noastră, a poporului moldovenesc, istorie pe care trebuie să ne-o asumăm", cu aerul că nu ar fi cazul să se mai insiste pe reinterpretări, resemnarea şi uitarea fiind remediile optime pentru cicatrizarea rănilor.
În continuare, Lioñea
a ţinut să distrugă încă un mit: cel al lipsei de interes electoral al politicienilor ce au participat la festivităţile de comemorare a deportaţilor. Ciudat, n-am remarcat niciodată să se pună similar problema în cazul veteranilor de război sovietici, "bombardaţi" de câteva ori pe an cu privilegii, omagii, elogii, imnuri, cântece şi poezii, mai ales la 9 Mai. Atunci totul e ok, în firea lucrurilor, nimeni nu urmăreşte scopuri meschine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu