joi, 22 iulie 2010

pragmaticon


rusia pragmatici ne vrea
să renunţăm la emoţii
vom fi calmi
vom fi raţionali
cei mici
nici n-au nevoie de coaie
să nu se împiedice în ele

ne vom bărbieri pe creier
vom renunţa la memorie
avem nevoie de
pârţurile naturale
ale rusiei

pragmaticu mănâncă
praznicu
cică
şi suge şi suge şi suge

vineri, 16 iulie 2010

Canalele de televiziune moldave s-au specializat pe parade

Cupluri de hetero fac sex şi schimb de sentimente pe parcursul unui întreg film. De fapt, a tuturor filmelor difuzate la canalele de televiziune publice ori private din RM. O fac dezinteresat. Şi numai ei, heterosexualii. Pentru alţii nu este loc.

Relaţiile lor fireşti şi frumoase (ecranizate, bineînţeles) nu produc nici măcar un singur copil. Sentimentele lor, ca şi relaţiile carnale ori schimburile de lichide, sunt dezinteresate. Ca şi o operă de artă în interpretarea lui Kant. Cu alte cuvinte, nu aduc niciun folos societăţii, în sensul că nu sunt reproductive. Protagoniştii se îndrăgostesc, eventual fac şi sex, dar nici pe departe nu se pune problema urmaşilor. Şi-o trag frumos, dar dezinteresat. O sărbătoare perpetuă. Un privilegiu rezervat doar lor. Alţii nu sunt lăsaţi să defileze cu sentimentele lor, cu acuplările lor...

joi, 15 iulie 2010

Două gagici şmechere

Două gagici şmechere se plimbă cu buzele ţuguiate pe stradă privind dispreţuitor prin părţi. Fiecare ţine în mână câte un Red Bull şi se simt puternice şi importante. Una din ele îi propune celeilalte:
- Poate gustăm şi o îngheţată?
- Îngheţată??? Drept cine mă iei?
- E tare băiatu' de la colţ, cu cola, nu-i aşa?
- Da, l-aş fute o dată!
- Cred că şi-a băgat silicon în buci.
- Nu contează, sper că nu şi-o injectat şi-n sculă. Da' mi-aş trage-o o dată cu el, cu tot cu siliconul lui.
- Daaa, eu nu mi-aş băga niciodată silicon în sâni.
- Termină că mi se întoarce stomacul. În poola mea! Ca întotdeauna, nu te laşi până nu spurci o discuţie frumoasă şi interesantă. Să lăsăm femeile şi ţâţele lor. Uite câtă marfă 'n jur, pe gustul nostru.
- De acord. Hai să mai luăm o bere. După aia, agăţăm pe cineva şi i-o tragem.

sâmbătă, 10 iulie 2010

Dacă se supără Rusia...

Deputaţii pragmatici din Parlamentul RM intenţionează să propună un proiect de lege care prevede renunţarea la tabla înmulţirii, sistemul metric şi cele cinci simţuri ale omului, de frica Rusiei, dar mai ales a ministrului rus al vinificaţiei. Dacă ruşii vor rămâne în continuare nemulţumiţi, deputaţii ar putea renunţa la alfabetul latin, apoi la simbolurile naţionale, steaguri-flaguri etc.
Avem nişte deputaţi tare pragmatici. Ei ştiu că nu tre' să se complice cu chestii nesemnificative, de doi bani, când ţara se confruntă cu atâtea probleme economice. Vorba sheia: satul arde da baba se kiaptănă.

marți, 6 iulie 2010

Lioñea Tabără scuipă 'n sufletul deportaţilor la Publika TV

La Publica TV a fost invitat un personaj grotesc (se pare că trece pe aici drept istorician, nu înţeleg de ce nu l-au adus în studiou şi pe Dubrovski),  care s-a arătat surprins că deportaţii nu s-au simţit liberi, aşa cum s-a simţit el, independent de regimul în care a trăit. Concluzia s-a impus de la sine: pentru că n-au avut suficient curaj. Mai mult, el a avut câteva rude cu mai multe hectare de pământ în "timpul ocupaţiei româneşti", dar care totuşi n-au fost deportaţi, pentru că n-au fost denunţaţi de alţi moldoveni. Marele popor rus nu poartă nicio vină pentru deportările masive, aşa cum sunt tentaţi mulţi să creadă. Totuşi, celebrul istorician moldovenesc a admis pe o clipă că evenimentul a avut loc, dar s-a reabilitat imediat bolmojind că "asta e istoria noastră, a poporului moldovenesc, istorie pe care trebuie să ne-o asumăm", cu aerul că nu ar fi cazul să se mai insiste pe reinterpretări, resemnarea şi uitarea fiind remediile optime pentru cicatrizarea rănilor.

În continuare, Lioñea a ţinut să distrugă încă un mit: cel al lipsei de interes electoral al politicienilor ce au participat la festivităţile de comemorare a deportaţilor. Ciudat, n-am remarcat niciodată să se pună similar problema în cazul veteranilor de război sovietici, "bombardaţi" de câteva ori pe an cu privilegii, omagii, elogii, imnuri, cântece şi poezii, mai ales la 9 Mai. Atunci totul e ok, în firea lucrurilor, nimeni nu urmăreşte scopuri meschine...

vineri, 2 iulie 2010

Oooops, a mai bifat o ocazie!

E primul Campionat Mondial de Fotbal pe care-l vizionez la Moldova 1. Pentru că dispune de dreptul de a transmite in exclusivitate meciurile de fotbal pe teritoriul RM. În textul de faţă voi vorbi despre comentatori. Am remarcat printre altele un progres evident al reprezentanţilor autohtoni ai acestei meserii. Dacă e să-mi amintesc bine, acum câţiva ani îmi era imosibil să suport discursurile unui comentator de fotbal de la Chişinău. Nu pentru că aş fi snob, ci pentru că, de cele mai multe ori, fie accentul crainicului era neplăcut şi zgâria auzul, fie emitea un număr impresionant de tâmpenii şi naivităţi, încât mă "forţa" într-un final ori să închid televizorul, ori să renunţ la sunet.

Dar, cu toate că calitatea noilor comentatori s-a îmbunătăţit evident, după cum a remarcat mai sus, totuşi şi ei comit destule gafe. Voi remarca doar două care sunt comise practic la fiecare meci, de unul şi acelaşi comentator. Cu părere de rău, nu-i cunosc numele, dar cu siguranţă că se va recunoaşte el însuşi dacă va citi întâmplător textul în cauză. Sper să-i ajute să scape de ticurile verbale.

Deci, maestrul frazei sportive a îndrăgit peste poate expresia "de puţin pe lângă", mai ales în cazul când balonul alunecă pe lângă poartă, în loc să intre în plasă. De regulă, comentatorul nostru va remarca sau chiar va striga "Mingea a trecut de puţin pe lângă poartă". Şi asta o va repeta de câteva ori pe parcursul meciului, pentru că timp de 90 de minute, se întâmplă de mai multe ori ca balonul să treacă de puţin pe lângă, nu doar o singură dată.

O altă perlă a aceluiaşi expert în ale retoricii fotbalistice este "a bifa o ocazie". Nu ştiu exact ce are în vedere, dar am dedus că e vorba de a rata o ocazie. Cum am dedus? Simplu de tot. De fiecare dată când un fotbalist nu reuşeşte să împingă mingea în plasă, deşi poartă e goală şi nu e nimeni în faţa lui, comentatorul nostru inovator în ale limbajului remarcă: "Ixulescu a bifat o ocazie". O expresie inspirată care-mi bucură şi ea urechile de mai multe ori în cele 90 de minute ale meciului. Căci nu toate lovuturile pe spaţiul porţii nimeresc în plasă. Majoritatea lor sunt ratări banale, care-i şi dau posibilitatea lui Cristian Ţopescu al nostru să-şi folosească expresia originală, cu iz neologistic. Adică să bifeze expresii şi propoziţii care-i gâdilă plăcut propriul orgoliu lingvistic.