Pe cale să se sinucidă pentru că nu a fost comparat cu o femeie

De ce oare mă tem mai tare să fiu comparat cu o femeie decât cu un porc, copac, prăjină sau în general cu animale, obiecte neînsuflețite? Să fie femeia cel mai penibil și dezgustător lucru care i se poate întâmpla unui bărbat? De ce toți se tem să fie luați drept femei, dacă acționează într-un fel sau gândesc într-un anumit fel? De ce e mai rea decât moartea comparația cu ele și de ce cele mai disprețuite categorii de bărbați din societate sunt asemuiți cu ele? -se întreba întins pe pat Ionuț Misoginu. Fusese răpit de o farfurie zburătoare și a călătorit ceva timp împreună cu extratereștrii. Ei erau, la fel, împărțiți în bărbați și femei, dar acolo nimeni nu putea fi intimidat cu epitete specifice pământenilor, mai ales moldovenilor, că de arabi nici nu are rost să mai vorbim. Dimpotrivă, băieții făceau tot posibilul să fie comparați cu fetițele, era o mare onoare pentru ei, și dacă unul era comparat, după multe eforturi, cu o fetiță, era privit cu mare invidie de restul amicilor. Se cunoșteau chiar și tentative de sinucidere între bărbații adulți, extrem de curajoși și inteligenți, doar pentru că n-au fost comparați cu o femeie un timp mai îndelungat...

„Cât de deosebiți suntem, totuși”, oftă nedumerit Ionuț Misoginu.

Țara lui Roma și a lui Babenko

Dacă nu știați, în RM un rector de universitate nu va fi considerat infractor dacă sechestrează un jurnalist și îl strangulează. La fel, judecătorii nu vor remarca nimic ilegal și în cazul unui portar, angajat al unei instituții private, care restricționează ilegal accesul la justiție într-o judecătorie întreținută din bani publici, agresând fizic și psihic și înjurând de ți se ofilesc urechile, ceva de genul: „Amuș îț frec ibalnicu!”. Dimpotrivă, vinovat e considerată victima. Probabil pentru tupeul și insolența de care a dat dovadă, apărând în fața unor personaje foarte importante, total absorbite de griji pe măsură.

Iar coaliția de la guvernare n-are nimic în comun cu dezastrul din cea mai coruptă instituție a statului - Justiția. Ea ne cântă refrene dulci despre reformă. O reformă care să le apere doar lor interesele de clan. Dar ce le pasă lor, daunele morale impuse de CEDO nu le acoperă ei, ci poporul inconștient, ușor de păcălit cu un kilogram de orez ori un litru de ulei.

Vedeți în continuare două filme, în care se vede clar ce fărădelegi poți să faci în RM și să nu plătești nici măcar o amendă.

P.S. Apropo, se vede clar un atac concertat al judecătorilor moldo împotriva fraților Brega, pe care-i hărțuiesc cu amenzi maxime pentru acțiuni absolut legale, scoțându-i basma curată pe agresorii lor.

Semnele divine și revelațiile capitale

Așa revelație mai înțeleg și eu. Cine nu și-ar dori o astfel de experiență mistică, care să-i ordoneze prioritățile, să-l facă conștient de menirea în viață și alte chestii foarte importante. Ei bine, unii se pare că au avut șansa asta. Ar trebui să-l întreb pe Kapushon cu cine are el blat de a reușit să ajungă atât de sus. Mai știi de unde sare norocul...

PAZOR! A părăsit cu coada între picioare câmpul de luptă

Există rușine mai mare pentru un politician din opoziție decât să refuze un duel verbal, o polemică cu un prim-ministru? Puțin probabil. Doar că moltofenii nu receptează gestul drept o retragere a cozii între picioare sau punerea ei pe spate, cu părăsirea grabnică a câmpului de luptă, în lipsa inteligenței și a unor argumente forte.

Zilele astea, Voronin a pierdut un chilipir excepțional refuzând să polemizeze cu prim-ministrul Leancă în cadrul unei emisiuni tv. Se știe că un opoziționer nu are prea multe de făcut în cazuri din astea decât să critice, mai ales că într-o țară cum e Molotova ar fi avut ce. Trebuia doar să se informeze puțin, să adune niște date și tirul distrugător ar fi fost asigurat. Totuși, Voro a preferat să părăsească câmpul de bătaie cu coada între picioare.

De aici se poate de concluzionat că fie Voronin și-a pierdut capacitatea de a înțelege problemele puse în discuție și de a se pronunța inteligibil pe marginea lor, în cazul în care a fost în general capabil vreodată de asta, că momentan nu e în stare să facă nici măcar glume de doi bani, cu care trezea hazul până acum, nefiind obligat să spune și ceva inteligibil, fie că PCRM nu a mai riscat să-l lase de unul singur într-un studiou, după bâlbele ori aiurelile de la ultimele marșuri comuniste, când nu a fost în stare să lege o frază coerentă, fie că liderul comunist s-a simțit copleșit, strivit de inteligența și personalitatea conlocutorului, în cazul în care mai e capabil să conștientizeze ceva.

Norocul comuniștilor e că populația, electoratul sunt cam la nivelul senilului Voronin (de aici și popularitatea ultimului), respectiv refuzul rușinos de a participa la un duel verbal (în care prim-ministrul urma să se apere, justifice, să ofere răspunsuri la acuzații) nu a fost receptat drept o gravă lovitură de imagine pentru dezertori.

Viața socială a moltofenilor este un ritual ortodox

Moltofenii, ca niște ortodocși adevărați, sunt total pe dinafara proceselor care le determină decisiv calitatea existenței. Așa cum asistă la slujbele lor religioase ca niște obiecte imobile și mute, exact la fel se raportează și la restul domeniilor care, în mod normal, cer implicare, comunicare, interactivitate dacă avem pretenția să beneficiem de o societate democratică și prosperă.

Cu părere de rău, moltofenii n-au auzit de asta. Ei disprețuiesc în ultimul hal implicarea civică, ferm convinși că „asta” nu-i privește, că e treaba politicienilor și altor nacialnici, că oricum propria implicare nu schimbă nimic și că, la urma urmei, nici nu-i interesează.

Într-un final, ajung să se plângă că nu au noroc de o conducere demnă, care să-i reprezinte, cum se întâmplă în alte țări, cu cetățeni mult mai norocoși. Păi da, anume cetățeni, nu supuși, ca aici.

Modelul slujbei religioase ortodoxe stă la baza oricărei participări a „cetățeanului” moldav în treburile publice: o autoritate care mătăhăiește cu ceva în mâini sau stropește ceva, taie o panglică (după situație), privită cu evlavie, care nu le pune nici măcar un semn de întrebare, nedumerire, curiozitate supușilor, intrigați poate doar de culorile straielor. Supuși care nu fac decât să confirme umil orice iese din gura autorității: popă, demnitar, politician etc.

UCRAINA ARDE. Contrarevoluția lui Ianukovici

În sfârșit, la Kiev sau în Donbas (încă nu se știe exact) s-au trezit și forțele favorabile lui Ianukovici care își doresc ca Ucraina să adere la Tarmojenâi Soiuz. Aceștia au organizat o manifestație numeroasă împotriva maidanezilor, amenințând că îi vor pune la respect pe cei ce vor să fie sodomizați în UE, ca și cum buneii lor nu i-au eliberat de fașâști. 

Atmosfera devine din ce în ce mai tensionată și se așteaptă răsturnări de situații dintre cele mai neașteptate. Vom reveni cu noi amănunte pe parcurs.

Kapushon e mult peste Carla

Deși alde Carla 's Dreams se voia un promotor al specificului local, în realitate nu a făcut decât să promoveze un moldovenism rudimentar, primitiv, reprezentându-i mai degrabă pe gopnicii rusificați decât pe moldovenii neaoși. În schimb, noua formație ce a răsărit pe scena autohtonă pare să fie exact ce pretind cei de la Carla că ar fi. E vorba de Kapushon. Am ascultat foarte puțin din creația lor, dar câteva piese m-au surprins plăcut. Accentul lor nu e unul scremut, de pațani cu paneatiy, ci natural, moldovenesc neaoș, așa cum e graiul basarabenilor de la țară.

Băieții mai sunt originali și prin faptul că nu preiau de-a gata temele ori locurile comune ale formațiilor hip-hop consacrate, creația lor păstrând un specific local, fără să fie provinciali în același timp.

Cu siguranță, băieții ăștia merită mai multă atenție și sper că vor ajunge departe, nefiind nevoiți să-l imite pe un Cheloo ori alți monștri ...stupizi ai genului.

Vă propun spre ascultare în continuare un soi de baladă hip-hop (probabil, definiția e un oximoron, dar nu sunt specialist în domeniu), care va deveni hit într-un viitor mai mult sau mai puțin îndepărtat în lumea românofonă. Cel puțin pe mine, care nu sunt un meloman convins, m-au impresionat plăcut.