Îl văd deseori pe Ernest Vardanean pe la proteste și nu-mi displace asta. E bine când un cetățean își ia rolul în serios și se implică în viața cetății. Totuși, sunt extrem de curios, în ceea ce-l privește, să aflu detalii din viața lui din închisorile transnistrene. Cu părere de rău, aici Ernest e de o discreție fantastică. În schimb, nu obosește să critice cu orice ocazie Guvernul și Parlamentul de la Chișinău. Repet, nu e rău să fie un cetățean angajat și să poată măcar aici protesta, dacă la Tiraspol nici să respire nu ar putea. Totuși, atitudinea lui față de autoritățile de la Chișinău și de la Tiraspol îmi pare oarecum stranie. M-aș fi așteptat ca Ernest să încerce măcar să se răzbune pe hăituitorii lui care i-au răpit ceva libertate din viața sa. Îl înțeleg pe Ilie Cazacu ori pe alți deținuți din pușcăriile transnistrene, care, la fel, nu sunt prea generoși în a ne informa despre realitățile de după gratiile separatiștilor, dar Vardanean, spre deosebire de ei, are darul scrisului, e ziarist, aproape un scriitor, deci ar putea să scrie cel puțin niște memorii, dacă nu un roman, despre „aventurile” lui transnistrene.
Mai putem spera că vom afla ce se întâmplă cu adevărat în pușcăriile transnistrene, Ernest, ori să ne luăm de o grijă? Ai interdicție, ești amenințat de bandiții de la Nistru ce hălăduiesc liber pe teritoriul care încă nu e controlat de ei, sau pur și simplu claustrarea de la Tiraspol nu te-a marcat, o consideri în firea lucrurilor și, respectiv, nu le porți pică?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu