Mi-a povestit un cunoscut despre nişte realităţi foarte amuzante ce ţin de forţele de ordine din localităţile rurale. Pe cât de amuzante, pe atât şi de triste. În satul lui, Teşcureni, se mutase cu traiul un vechi consătean, dependent de pahar, care îşi pierduse totul în vechea localitate, şi a revenit la baştină, în speranţa că va fi adăpostit de rude. Aici, sătenii i-au oferit o casă părăsită, dar, pentru că nu era în stare să muncească, fura tot ce-i pica în mâini. Mai ales vecinii simţeau pe pielea lor activitatea ilegală a intrusului. La un moment dat, cineva l-a ameninţat că-l va omorî dacă mai pune mâna pe ceva.
Autorităţile satului s-au declarat neputincioase, alături de poliţistul de sector. Cică, locuri în penitenciare nu sunt, la fel ca şi în ospicii. Respectiv, se rezumau doar să-l mustre ori ameninţe periodic, fapt care nu-l impresiona prea tare pe pripăşitul insolent. Dimpotrivă, el declara sus şi tare că nu se teme de nimeni cu excepţia lui Dumnezeu. Prins cu damigenele de vin în beciuri străine, el replica senin păgubiţilor: "Da' voi totuna nu-l beţi".
În cele din urmă, oamenii au scăpat de el, infractorul intangibil revenind la Coşcodeni. Numai că bucuria lor n-a ţinut prea mult. Poliţistul de sector de la Coşcodeni, prieten bun cu cel de la Teşcureni, i-ar fi cerut să-l ia înapoi pentru că el nu se poate descurca, că face necazuri satului. Şi sectoristul de la Teşcureni a înţeles problema amicului, revenind cu infractorul acasă. Că doar nu fură din buzunarul lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu