Născuţi cu vocaţie nord-coreeană

Cât de spontan pot fi rmoldovenii nord-coreeni, chiar şi atunci când s-ar părea că nu există premize decisive în acest sens. Deşi fiecare e ferm convins că Rmoldova se îndreaptă spre Europa, comportamentul real al aborigenilor de pe plai seamănă leit cu al supuşilor din ţările asiatice afectate de comunism, de o dictatură extrem de dură.

Unul din procedeele de bază ale regimurilor dictatoriale sinistre este folosirea copiilor pe post de decor, de recuzită pusă să creeze tot soiul de configuraţii, total absurde, figuri geometrice, să fluture energic drapele, să mimeze fericirea şi recunoştinţa faţă de regim şi Conducătorul Suprem.

Vă puteţi convinge, vizionând filmuleţul de mai jos, cât de nord-coreeni sunt locuitorii unui sat din Basarabia, în anul de graţie 2012. Evident, totul a fost organizat cu concursul administraţiei publice locale, al profesorilor rmoldoveni marca "Zomby" (de alţii nu avem sau doar în cantităţi foarte mici :) ). Sărmanii copii, în ce spectacol jenant au fost folosiţi! Şi după asta mai putem pretinde că, după 3-9 generaţii, rmoldovenii vor fi capabili să gândească altfel decât Voronin şi K?

Calvarul consumatorilor de servicii publice

Deşi mass-media favorabilă unui demnitar sau altul ne tot informează zilnic cât de tare e surprinsă Europa de evoluţia noastră vertiginoasă spre democraţie şi statul de drept, în realitate totul pare să fi încremenit în eterna epocă sovietică de pe plai. De reformă doar se vorbeşte, iar funcţionarii împuţiţi ori boşii de la întreprinderile private ce prestează servicii publice nu-şi ridică fundul gras de pe fotoliile calde si moi, ca nu cumva să obosească de mare efort pentru binele cetăţeanului ori consumatorului. Vedeţi mai jos un filmuleţ în care un demnitar de la Apă-Canal s-a blocat în oficiul acestei societăţi comerciale şi îl doare drept în fund de problemele consumatorului, care contribuie din plin la îmbogăţirea lor. Consumatorii trebuie să aştepte ca în castelul kafkian mila îmbuibatului, poate-poate au noroc şi-i primeşte şi pe ei în audienţă. A câta oară constat că monopolurile fac ravagii în ţara asta, comportamentul porcesc al celor ce-au acaparat în totalitate un segment al pieţei este consecinţa acestui fapt, la fel ca şi neimplicarea totală a agenţiei pentru protecţia drepturilor consumatorilor, care doar asistă nepăsătoare la calvarul prin care trec cei, ale căror interese ar trebui să le apere. De bagajul de cunoştinţe juridice ale poliţiştilor rmoldoveni nici nu are rost să mai vorbim.

D' ale jurnalismului. Nuanţele de exprimare contează

Un articol destul de ciudat, deşi în spiritul presei aborigene, pe situl de ştiri Canal 3. O fată de 13 ani s-a plâns la poliţie că a fost violată. Suntem informaţi totuşi de procurori că medicii n-au depistat urme de violenţă pe corpul reclamantei, în pofida plângerii ei (nu ştiu exact dacă remarca ce infirmă subtil pretenţiile fetei aparţine anchetatorilor ori ziarsitului care a conceput ştirea). Hmmmm, violul e corelat în mod obligatoriu cu un corp desfigurat, cu leziuni? Am putea admite, de exemplu, că victima a cedat fiind ameninţată cu violenţa, uciderea etc., mai ales dacă ţinem cont de vârsta ei. Evident că nimeni nu poate fi proclamat vinovat până când nu o decretează judecata, că e de competenţa anchetatorilor să verifice minuţios circumstanţele cazului, probele acumulate, ca să nu fie băgaţi la puşcărie oameni nevinovaţi ori, invers, victima să rămână nedreptăţită. Doar pot exista şi cazuri când se însăilează scheme de estorcare a banilor în baza unor violuri înscenate. Subtilităţile în cauză sunt apanajul organelor de investigaţie, care trebuie să stabilească dacă violul a avut loc cu adevărat ori e doar o invenţie. Totuşi, afirmaţiile tendenţioase, certate cu logica, care nu au nimic în comun cu raţionamentele juridice, deranjează şi pun anumite semne de întrebare asupra profesionalismului celor ce le emit. Apropo, şi titlul articolului "O fată de numai 13 ani din localitatea Chioselia, raionul Comrat, a fost violată de câţiva consăteni, unul dintre care este minor" e incorect, în sensul că autorul se grăbeşte să o ia cu verdictul înaintea judecătorilor, decretând că violul a avut loc în realitate, deşi investigaţia nu a fost încă finalizată.

Studenţii rmoldoveni şi gradul de conştientizare a propriilor probleme sociale

Am auzit mai mulţi studenţi de la diverse instituţii de învăţământ plângându-se de condiţiile infernale de trai din cămine, că dârdâie de frig şi sunt impuşi să facă acolo tot soiul de munci neprevăzute în contractul de cazare etc. Mai nou, ei aşteaptă cu inima strânsă anul 2013, după ce au aflat că majoritatea lor vor rămâne fără burse în noul an de studiu, din cauza bugetului auster impus de noua ministreasă a Educaţiei. Totuşi, pot să pariez cu oricine că studenţii întristaţi se vor regăsi în PMAN, dansând şi distrându-se sub brazii, ghirlandele şi jucăriile de milioane de lei. Şi nici prin cap nu le va trece că cheltuielile aberante, propagandistice şi populiste au fost făcute din contul lor, al reducerii numărului de burse, mijloacelor pentru reparaţia căminelor devastate, cărţilor pe care elevii sunt nevoite să le cumpere ori arendeze etc. Cum e să ţopăi în aceste condiţii sub brad? Nu miroase un pic a oligofrenie? Nu simt ei nici pe o clipă că-şi fură propria căciulă, când se lasă duşi de nas ca nişte fraieri de cei care-i lasă din goi cu pielea? Halal studenţi!

Şi totuşi, ţăranii au devenit în timp comunişti...

În copilărie, îmi amintesc că citeam romane bolşevice, concepute în cheia realismului socialist, în care personajele pozitive erau ţăranii care-şi aduceau benevol toate vitele în kolhoz, înaripaţi de ideea unui trai mai bun şi mândri de contribuţia personală la construirea comunismul luminos :) Personajele malefice erau alţi ţărani, care refuzau să adere cu tot cu căţel şi purcel la noua orânduire obştească. Autorul reuşea să-mi transmită şi mie antipatia faţă de personajele sabotatoare, care erau nişte egoişti ce se încăpăţânau ca nişte catâri să trăiască în colectiv. Mă rog, nu mă costa nimic, doar nu eram eu obligat să renunţ la avuţie. De fapt, nici nu conştientizam că era vorba de un jaf în adevăratul sens al cuvântului. Experienţa mea de viaţă era insuficientă şi nu reuşeam să înţeleg cum se simte un om când gopnicii din localitate, după ce-au ajuns la putere, îl obligă să renunţe la tot ce-a agonist prin muncă grea în favoarea lor. Mergeam pe mâna romancierului care mă manipula la bunul lui plac. N-am înţeles nimic nici chiar atunci când Gorbaciov a ordonat nimicirea unei părţi a viilor din RSSM, în lupta sovietelor cu epidemia de alcoolism. În schimb ţăranii din sat, inclusiv membri ai PCUS, erau extrem de furioşi. Tatăl meu zicea: "Să-mi tai jumătate de vie?! Să vină ei să taie butucii. Le dau cu toporul în cap". Personal, nu mă deranja decretul ce stipula lupta cu viile pentru că îmi imaginam că oamenii vor bea mai puţin. Dar şi simţul meu de proprietar ar fi fost grav ultragiat în anumite condiţii. De exemplu, în cazul în care s-ar fi ordonat să fiu deposedat de dulciuri. Dacă în romanele despre viaţa luminoasă în kolhoz ar fi fost inclusă o scenă în care o echipă de activişti i-ar fi deposedat pe copii de bomboane exact în momentul când ieşeau din magazin ori le-ar fi impus nişte taxe pe consumul de ciocolată, mai mult ca sigur că aş fi înţeles cu ce se mănâncă traiul în kolhoz şi aş fi avut rezerve destul de serioase vizavi de desproprietărirea ţăranilor.

Mă convertesc, cu o singură condiţie

Cândva, credeam că e imposibil să devin religios, în special creştin. Dar mai nou nu exclud posibilitatea convertirii. Dar cu o condiţie, evident. Deci, voi deveni pe loc creştin când popii, pastorii şi altă faună din spectrul religios vor acumula bunuri materiale ca să se folosească de ele exclusiv pe lumea cealaltă. Acesta va fi un semn clar că şi cei ce ne pun macaroane pe urechi cu Raiul ori Iadul cred într-o lume de apoi. Repet, doar când voi vedea depozite pline cu bunuri umplute de sacerdoţi, care nu se vor apropia de ele nici dacă ar fi ameninţaţi cu arma să o facă, păstrându-le pentru traiul din dimensiunile extraterestre, atunci voi deveni şi eu religios. Dar până acolo se pare că e departe.

Dacă te doare capul, dă-ţi cu un ciocan peste degete

Abordare tipic rusească a problemei sinuciderii ori de alt gen. Ca să prevină escaladarea fenomenului, mai ales printre adolescenţi, autorităţile ruse au decis să închidă câteva zeci de situri, imaginându-şi că acestea ar fi cauza lor. De parcă siturile în cauză ar fi precedat dorinţa de sinucidere a celor aflaţi în căutarea unei modalităţi mai uşoare şi rapide de a-şi încheia socotelile cu viaţa. Nacialnicililor ruşi nici prin cap nu le trece că unul din motivele de bază ale sinuciderii ruşilor îl reprezintă şi interdicţiile medievale aberante, puterea crescândă a bisericii kgb-iste în situaţia când viaţa, mentalităţile, tehnologiile nu stau pe loc. Numărul de sinucideri care au alertat autorităţile ruse, determinându-le să reacţioneze în maniera lor specifică, ar fi crescut brusc în februarie, când două tinere de 14 ani au sărit ţinându-se de mănă, de la etajul 16 al unui bloc din Moscova.